INGER DIN DEMON

8

Omul s-a uitat contrariat la mine, iar eu m-am grabit sa ii explic ce caut eu acolo:

- M-a trimis Cris Reyn. Trebuie sa va duc intr-un loc pe toti cei de aici.

- Adica? Intreba el incruntat.

- Adica, trebuie sa va urc in autocare si sa va duc in padurea de langa satul lui. Avem de cautat pe cineva.

- De ce noi? Nu inteleg?

- Aduna-ti oamenii! O sa va explic pe drum. Nu e timp de pierdut.

- Sefu' a innebunit de-a binelea, cumva? Ce p#la mea, l-a apucat acum? Si de ce nu a venit el sa ne spuna! Are acum nevoie de mesager?

- Tu fa ce ti s-a spus sa faci! Lasa intrebarile! L-am repezit eu, grabit. Voiam sa incepem odata cautarile, nu aveam timp sa ii dau lui explicatii.

Am intrat in biroul lui Cris, pentru prima data, si am cautat in cartea de telefoane numere de telefon pentru transportul angajatilor, i-am urcat in autoacarele sosite in cel mai scurt timp si am ajuns cu ei foarte curand in preajma padurrii cu galerii. Oamenii au fost greu de organizat. Am trimis un om la gaterul lui Cris si unul la ferma, cu ordin clar. Apoi m-am adresat consatenilor lui Cris. Erau vreo cinsprezece insi, ceva mai in varsta decat mine. Ei cunosteau cel mai bine zona unde urma sa cautam.

- Ma bazez pe voi! Facem echipe de cate cinci-sase persoane... maturam toata zona! Trebuie sa acoperim toata aria si iesirile din padure.

In timp ce eu ma adresam consatenilor lui Cris, seful de echipa se agita din ce in ce mai tare... si cand nu s-a mai rabdat s-a bagat si el in vorba:

- Dar ce crede nebunul ala, ca noi il putem gasi, daca jandarmeria nu a facut-o?

L-am fulgerat cu privirea pe Manuel, asta era numele omului de baza de la atelierul lui Reyn. Nu i-am raspuns. Ce sa ii si raspund? Nu imi ardea sa ii dau amanunte, si dupa cum se vede, nici cei din satul lui Cris nu i-au spus ce s-a intamplat in acest sfarsit de saptamana cu seful lui. Insa stiam ca pana la sfarsitul zilei va afla varianta care circula in sat la ora asta... Dar faptul ca l-a facut nebun pe seful sau, care avea incredere in el, din moment ce el avea comanda de la atelier, m-a scos din sarite iar oboseala care incepuse sa se resimta nu m-a ajutat sa ma abtin, si m-am rastit la el:

- Nebunul ala, nu crede, dar spera sa il gasim, iar tu vei face exact ceea ce iti spun eu sa faci!

- Hei, hei, baiete! Las-o mai moale cu tonul!

- De ce? Ca spui tu?

Manuel a dat sa se repeada la mine, insa a fost oprit la timp de unul dintre consatenii lui Cris. Ei il cunosteau cel mai bine pe Cris si, mai mult ca sigur, ca ma cunosteau si pe mine din vedere... sau cel putin auzisera de prietenia noastra...

- Haide, ba, Manuel, termina! Baiatul vrea sa-l ajute pe sefu'. Daca el ne-a transmis ce avem de facut, asta vom face.

Manuel s-a calmat brusc si s-a intors spre colegul sau:

- Noi suntem in urma cu comanda! Asta ma intereseaza pe mine! Asta e grav! Nu sa umblu dupa cai verzi pe pereti!

M-am holbat la el, nevenindu-mi sa-mi cred urechilor! Il cunosc pe Cris de ani de zile si niciodata nu a avut intarzieri ale comenzilor... Stiam ca el uraste atelierul! Am aflat asta de la bun inceput, insa se tinea constiincios de respectarea contractelor... ca sa aflu acum ca e in urma cu comanda... ca va avea intarzieri la livrare... Hm! Inca o dovada ca Reyn e prins iremediabil in iubirea pentru Emily... si nu il mai intereseaza nimic altceva... Pentru ca nu imi pot inchipui un alt motiv pentru care el sa nu isi mai dea interesul sa fie la zi cu livrarile astea... Da! Emily ar putea fi singurul motiv pentru care lui sa nu ii mai pese de nimic altceva pe lumea asta!