INGER DIN DEMON

5

Am simtit cercul nostru inchis. Eva, Cris, Emily si eu! Ceilalti habar nu aveau ce ne leaga pe noi si au luat totul ca o faza haioasa. Insa noi am stiut ca numai haioasa nu este! A fost o incheiere a unei epoci! Epoca demonului Cris Reyn s-a incheiat acum un an, insa doar acum a fost pecetluita, odata cu faptul ca faimosul Cris Reyn si-a cerut iertare pentru sufletul frant al Evei.

Da. Am cale libera!

Abia am asteptat sa raman doar cu ea. Eram hotarat sa mai fac un pas. Abia acum am inteles graba lui Cris de anul trecut. Atunci cand stii ca ai un numar fix de zile ai tendinta sa te grabesti. Asa si eu. Voiam sa grabesc totul.

In sfarsit, rudele Emilyei s-au ridicat de la masa si s-au pregatit de plecare. Am surprins privirea intunecata a lui Cris. Stiam ce e in mintea lui. Stiam si mi-a confirmat cand nu si-a dezlipit ochii de pe chipul femeii lui, asteptandu-se parca la ceva... O privea cu atentie, cu doua cute aparute intre sprancene...

Trecerea de la hohote de ras si zambete largi la grija abia mascata a fost mult prea brusca, ca sa nu ma duca cu gandul ca el doar a incercat din rasputeri sa faca fata acestei zile. Stiam acum sigur ca el e inca foarte marcat de aparitia tatalui sau. Altfel, el ar fi trecut mult mai calm peste toata ziua asta. Acum, insa, chinul lui interior a iesit la suprafata... Cris avea din nou acea privire ciudata... dintotdeauna cand Cris era bantuit de furtuni interioare. Respira ceva mai agitat supraveghindu-si sotia... Ce oare era cu el? De ce era atat de agitat? Isi privea in continuare sotia, strangandu-si buzele, dorindu-si parca, sa intervina sau sa grabeasca momentul plecarii neamurilor sotiei sale... De ce? De ce se temea de acel moment? Ce amintire staruia in mintea lui?

Nu mi-am putut lua ochii de la el. Cris era pe muchie si m-am temut ca se va exterioriza si va strica aceasta zi... Era incredibil de tensionat... Parca il revedeam in mijlocul satului vecin. Atunci a fost el atat de schimbat... Atunci cand nu a facut scandal din amuzament sau in urma unei intelegeri cu personalul unui local... cand a avut o satisfactie sadica clar intiparita pe chipul lui... In mijlocul satului vecin a mai avut el acest chip de acum si aceasta tensiune vadita... Acolo el a avut un alt motiv de scandal decat pura satisfactie si dorinta de faima... Atunci el si-a aparat consatenii care il urau...

Nu a avut ochi decat pentru sotia lui... si ea stia asta. Si-a controlat fiecare gest... Si-a intiparit foarte bine zambetul, chiar si in momentul in care mama ei a urcat in microbusul care ii va duce acasa... Hm! Atunci a fost momentul in care am inteles de ce se temea Cris... Se temea de tristetea Emilyei... L-am inteles perfect. El grabise totul... fortase mult soarta... O fortase pe sotia lui sa lase totul in urma, mult prea devreme, si sa il urmeze... la sute de kilometri distanta...

In momentul in care microbusul a disparut din campul nostru vizual, zambetul Emilyei a inghetat intr-o grimasa... Nimic altceva, decat un zambet inghetat pentru a salva aparentele... si a nu-l chinui pe el... si tot in momentul in care microbusul a disparut Cris s-a grabit sa o imbratiseze strans, cu aceeasi expresie pe chip. El nu s-a mai fortat sa zambeasca... A mangaiat chipul frumos al sotiei sale, cu doua degete, urmarindu-i fiecare tresarire.

In cateva secunde amandoi si-au revenit. Era totusi prima lor zi ca sot si sotie, proaspat insuratei... Tensiunea de pe chipul lui Cris s-a evaporat... Acum stiam de ce a fost el atat de tensionat. S-a temut de clipa asta. S-a temut de momentul in care mama Emilyei va pleca... Acum, cand a vazut ca Emily a facut fata acestui moment, el s-a relaxat si a respirat usurat.

S-a intors spre mine, cu femeia lui in brate si m-a intrebat vesel, aratand de parca i se luase o piatra de pe inima:

- Eduard, ce program ai in seara asta? Iesim in centru, ca in vremurile bune?

- Pe la ce ora?

- Pe la noua e bine?

- Perfect. Ne intalnim aici... nu ma mai duc eu la voi... Tu ai masina.