INGER DIN DEMON

5

Eram pierdut in ganduri, cand am simtit prezenta Evei langa mine. S-a lipit de mine si mi-a intors capul spre ea.

- Edi, esti bine?

- Da... De ce intrebi?

- Am crezut ca te-ai suparat ca ai fost nevoit sa iesi din salon.

- Nu... Cum sa ma supar pentru asa ceva?

- Ar trebui sa mergem... Emily e epuizata... E mult prea stresata de prezenta noastra.

- De ce?

- E de inteles... Se teme pentru copiii ei, zambi Eva. – Stiu, exagereaza, dar o inteleg. Dupa tragedia din iarna e normal sa fie mult prea grijulie acum.

- Se va supara Maia daca o iau acum de acolo...

- Nu e dupa ea! Daca le spui ca trebuie sa mergem, se va conforma... Tu nu ai vazut ce tensionat e si Cris. Nu o scapa pe Emily din ochi...

- Si de ce nu le spune el sa plece?!

- Poate ca Maiei i-ar spune, dar Irinei, niciodata!

- Bine! ma duc sa o salvez pe Emily...

Am intrat din nou in salon, tocmai la timp. Emily era deja foarte incruntata, in timp ce Maia si Irina ii leganau pruncii, fetele erau prea aproape de micuti, iar Cris sedea langa ea, mangaindu-i palmele, care, pun pariu ca erau transpirate de stres.

- Cris, trebuie sa plec. Am niste treaba acasa. Am inceput eu, de cum am intrat. – Vii in sat, sau ramai la apartament?

- Raman la apartament... raspunse el, fara sa isi ia ochii de la sotia lui... care, dupa parerea mea, era in prag de atac de panica.

- Asta inseamna ca le duc pe fete acasa?

- Da, Edi... Le duci acasa... Ne vedem cand se externeaza Mili... Abia atunci isi intoarse ochii spre mine. Da. Eva avea dreptate... Cris isi facea multe griji pentru sotia lui.

Am iesit din salon, condusi de Cris.

- Edi, multumesc... sopti el, in usa salonului, in timp ce fetele se indepartau, tinandu-se de brat, chicotind vesele... – Sa nu crezi ca nu stiu de ce pleci... Stiu ca ai vazut si tu stresul ei...

- Da, Cris... am vazut... Si Eva a vazut... am recunoscut eu, zambind. – Dar trebuie sa o intelegi, frate! E un vis implinit si se teme sa nu se intample ceva!

- O inteleg, cum sa nu o inteleg?! Dar cred ca ea o duce la extrem, asa cum face mereu.

- Lasa, Cris... Va fi bine... Ai grija de ea.

- Stii ca asta voi face!

- Da... Stiu... Treci pe la noi cat de repede posibil... Te las... Ma asteapta fetele... Parca vad ca pana acasa ma vor innebuni, am chicotit eu, binedispus.

- Da... Sunt cam galagioase, zambi si el, privind inspre ele. – De aceea iti multumesc... Mili are nevoie de liniste acum... Si-a facut griji, cand i-am spus ca veniti... aproape ca a intrat in panica.

- Du-te la ea. Te salut, frate! Felicitari inca o data!

Am iesit din spital si m-am grabit sa ajung la masina. Fetele ma asteptau infrigurate, insa cu chipurile radiind. Venirea pe lume a gemenilor lui Cris a adus bucuria pe chipurile tuturor... De indata ce au urcat in masina, au inceput cu descrierea micutilor. Baby era cea mai incantata, insa si proaspetele bunici erau in culmea bucuriei.