INGER DIN DEMON

FAIMA

Atmosfera s-a relaxat din nou... Eva era deja uitata... Eu am privit din cand in cand inspre multimea din jurul meu, asteptandu-ma sa vad o pereche de ochi inecati in lacrimi... insa grupul din satul lui Cris nu mai era in preajma noastra.

Mesele au inceput sa se umple... Lumea se tot aduna de-acum... Un grup de tineri infierbantati s-au asezat la masa vecina cu a noastra si au inceput sa vorbeasca destul de tare. L-am simtit pe Cris agitandu-se... isi tot strangea buzele, iar maxilarul ii zvacnea nervos.

La un moment dat, s-a ridicat si a intins mana spre Ana.

- Vreau sa dansez! Simt ca imi strica ziua netotii din satul asta!

Ana s-a ridicat de-indata, cu un zambet larg pe buze.

- Asa te vreau, Cris!

Cris nu se mai distra. Era mult prea incruntat deja... Arunca priviri reci, de otel spre masa vecina... insa inca nu schitase niciun gest. Ana era in elementul ei:

- Eduard, dansul urmator este al tau, chicoti ea, privindu-ma gales, apoi se agata de bratul puternic al unui Cris Reyn prea intaratat ca sa nu imi fac griji...

In acel moment mi-am pus toata nadejdea in Ana... Poate va gasi ea o modalitate de a-l tempera, de a-l calma... Altfel, ceea ce a fost in centrul orasului va fi nimic fata de ceea ce va fi aici!

Au dansat destul de mult, pana sa-l vad oprindu-si privirea pe chipul placut al unei fete ce dansa cu unul care fusese la masa vecina... A masurat-o lung, desi el o avea pe Ana in bratele lui... Au venit la masa, insa Cris nu isi revenise din starea aceea ciudata... Ce oare era cu el? A avut certitudinea! A distrus-o pe Eva si a starnit-o pe Ana, toate intr-un timp foarte scurt...

- Acum e randul tau, Eduard! Decreta el, uitand pe moment, ca eu nu eram unul dintre amicii lui...

- Randul meu la ce?

- Sa dansezi cu Ana!

Of! Cris! Chiar nu am avut niciun chef sa dansez cu Ana. De ce naiba intindea coarda?

- Poate mai tarziu, i-am zambit cu un zambet de complezenta. Nu am vrut s-o jignesc pe Ana sau sa il starnesc mai tare pe Cris.

Reyn nu a insistat. S-a asezat la masa, ceva mai indepartat de Ana... M-am incruntat... Ce naiba vrea omul asta? Galagia de la masa vecina a luat amploare, atunci cand unul dintre ei a inceput sa se laude cu cucerirea lui.

- Ba! O stiti pe Izabela? Cea mai frumoasa tipa din sat? E a mea, ma! Ati vazut ce misto danseaza? Sa vedeti ce bine misca si in alta parte! Ba! O iubesc, o ador pe fata asta! I-ati vazut ochii? Cei mai frumosi ochi albastri din lume! Bijuterie, ba! Si e bijuteria mea!

L-am privit pe Cris. Asculta cu mare atentie ceea ce spunea cel de la masa vecina in gura mare...Asculta cu ochi mijiti, strangand usor buzele, masurandu-l lung pe tipul care habar nu avea cine era in vecinatatea lui si se lauda in continuare cu iubirea lui:

- Ba, p#la! Stiu! E indragostita lulea de mine! Ba, si uita-te si tu ce trup are... Faci ce vrei cu el! E bestiala! E buna, rau! Si e doar a mea!

- Ba, Raul! Tu chiar ti-ai pus-o cu Izabela?

- Ba, dar eu ce tot vorbesc aici?! Normal ca mi-am pus-o cu ea! De unde p#la mea, sa stiu ca e atat de buna? Am avut-o, ba! Si i-a placut in p#la mea! Oh! Ce draga imi este!

Nu l-am mai urmarit pe Cris, m-am uitat la Ana, care asculta si ea conversatia deocheata a celor de la masa vecina. Erau foarte multe lucruri ce detestam la unii baieti. Si ceea ce tocmai am auzit era unul dintre ele. Nu mi-am placut niciodata sa povestesc despre fete asa cum o facea el cu atat nesimtire... de parca lauda o masina de vanzare... Cum sa te lauzi asa cu cuceririle tale, de parca erau obiecte?