INGER DIN DEMON

8

Am vazut masina lui Cris inca de la departare... Ma astepta acolo unde a inceput totul. De fiecare data cand am intrat in localul din comuna, mi-am amintit de seara in care Ana m-a tradat... si a plecat cu el. Cu Cris Reyn.

Si acum, parca m-am intors in timp... Atata doar ca nu era Ana cu mine... L-am vazut pe Cris cum statea la tejghea, exact in aceeasi pozitie, ca si atunci, cu o singura deosebire: nu mai avea nelipsitul paharul cu coniac intre degete... Avea o sticla de bere, inofensiva... mult mai inofensiva decat coniacul lui scump... Insa era la fel de pierdut in ganduri ca si in acea indepartata zi... Se vedea ca nu era in cea mai buna dispozitie...

Am inaintat incet... parca retraind acea seara... M-am asezat langa el si l-am salutat. Cris s-a intors spre mine. Oh! Avea din nou acea expresie ciudata a ochilor... Era grav...

- Salut, Edi...

- Cris, chiar atat de rau a fost? Chiar atat de tare a afectat-o... Tu...

- Eu? Hm! Edi... Emily a avut tot dreptul sa plece acasa, atunci dupa galerii...

- Ce vrei sa spui? Pana unde s-a ajuns cu discutia? Chiar ti-a reprosat galeriile? Chiar a fost in stare sa te scoata vinovat pentru faptul ca ea nu poate avea copii! Nu pot sa cred, Cris! Emily te considera vinovat! Nu! Nu Emily! Nu cred!

- Hm! Ce departe esti, Edi! Doar ti-am spus ca Emily nu mi-ar reprosa asta niciodata... Si tu stii asta!

- Da! Dar totusi... ceva s-a intamplat, tu esti total intors pe dos!

- Da... Edi... Am aflat alaltaieri cine e vinovatul pentru cosmarul din galerii...

- Cum cine? Ala a murit de multa vreme!

- Da... dar a avut un motiv sa faca ceea ce a facut... Adica a avut un motiv sa o ia pe Baby... Emily nu a intrat in calcul... Ea a fost la locul nepotrivit... Iar ea sufera inca si acum... Si ea a dus cu ea secretul asta pana acum doua zile... Edi... nu am spus nimanui pana alaltaieri, dar eu am stiut ca Emily stie cine e vinovatul... Stia din galerii... Ea a stiut tot timpul... Nu am intrebat-o pentru ca nu am putut sa o fac... Pentru ca am crezut ca se va supara ca am tras cu urechea... Dar nu s-a suparat... deloc... pentru faptul ca am ascultat discutia ei cu Baby de acum trei ani... Oh! Am sperat atunci ca voi afla vinovatul moral al cosmarului meu... Alaltaieri am aflat motivul... Emily mi l-a spus...

- Spune odata, Cris! Care a fost motivul? De ce?

- Razbunare... scrasni el, strangand buzele...

- Ce razbunare? Din parte cui? Am intrebat agitat. Aveam in fata ochilor imaginea Emilyei, zdrobita, plina de vanatai si muscaturi... Stiam motivul... Il stiusem inca de pe atunci... de la Baby... insa acum era mult mai grav... Aveam sa aflu persoana... si se pare ca voi avea un soc...

- Omul voia sa se razbune pe tatal meu! Tatal meu a fost vinovatul moral al chinurilor prin care Emily a mea a trecut atunci... De fata cu mine... TATAL MEU, Eduard! Tatal meu care a aparut la nunta mea! Tatal meu care mi-a tinut in brate mireasa... Tatal meu... si ea a stiut tot timpul... Si nu s-a temut de el... Ca sa ma apere pe mine... Edi, simt ca imi pierd mintile! Emily a stiut tot timpul ca tatal meu e vinovatul... si ca sa ma protejeze pe mine, a tacut... si a convins-o si pe Baby sa taca... ba mai mult, a dansat cu el, Edi!Tatal meu e vinovat pentru ca Emily a mea nu-si leagana pruncul! Si eu am dat mana cu el... Eu...

- Cris... frate! Nu te pierde acum! Cum ar putea fi tatal tau raspunzator pentru calvarul ei?

- Omul ala din galerii a vrut ca tatal meu sa simta ceea ce a simtit el... asta a spus in galerii... iar ea nu mi-a spus niciodata... si nu mi-ar fi spus nici acum daca nu am fi ajuns sa discutam despre secrete... Am avut o aniversare urata, la inceput... cu nervi, insa spre seara a fost bine... foarte bine, sublinie el, dandu-mi clar de inteles la ce s-a referit... - Maine mergem in concediu!