INGER DIN DEMON

16

- Cris! Trebuie sa te hotarasti! Ori vrei sa fie ca si cu Sara, sa nu vada pe nimeni altcineva, ori vrei sa isi lase copiii in siguranta si sa aiba grija de tine?

Pentru ca da! Emily nu a actionat fara sa gandeasca. Ea si-a lasat copiii, prima data la noi, iar acum sunt sigura ca nu i-a lasat singuri... Nu i-a lasat de izbeliste...

- Eu pot sa am grija de mine! tuna el.

Hm! Da! Toti credem asa! „Eu pot sa am grija de mine!" si totusi nu avem incredere in celalalt ca poate la fel... sa aiba grija de noi... Asa si acum. Cris e capabil sa isi poarte de grija. O facuse ani de zile. Dar nu poti sa ii ceri unei persoane care iubeste cu intensitatea cu care iubea Emily, Sara era dovada clara a intesitatii sentimentelor Emilyei, asadar nu poti sa ii ceri unei persoane ca si Emily sa nu incerce sa il ajute, indiferent cum.

- Haide, Cris! Nu o lua asa! Mai bine incearca tu sa fii mai temperat si sa nu te mai refugiezi singur pe undeva, si atunci, ea nu va pleca de acasa sa te caute... Daca nu ai incredere in tine, atunci ai increderea in ea! Stiu ca tu ai plecat ca nu cumva sa izbucnesti nervos, in acel prim moment, si s-o superi pe ea. Insa, eu sunt sigur ca, ea prefera oricand asta. Prefera oricand o iesire nervoasa acasa, decat sa fie nevoita sa-si lase copiii ca sa te caute pe tine! E destul de puternica sa-ti suporte iesirile nervoase...

Am dreptate! Stiu ca am dreptate! Emily ar prefera o iesire nervoasa din partea lui decat sa nu stie nimic de el! Oricand!

- Aici ai dreptate! E foarte puternica! Femeia asta, Eduard, femeia asta nu a scos o lacrima in zilele astea!

Stiam si asta! Femeia lui a dat dovada de autocontrol... si m-am bucurat ca si el stia.

- Stiu! Si e mandra pentru asta! am raspuns eu, zambind din nou, apoi am vrut sa spun ceva mai mult: - Stii de ce nu a plans, Cris?

- Vad ca ai aflat totul! Ce ciudat! Mili ti se deschide uluitor de larg! Ea nu e asa, Eduard! Foarte greu am reusit sa aflu unele amanunte despre ea... Nu stiu ce o determina sa iti spuna unele detalii ce, sunt sigur ca, mie nu mi le-ar spune niciodata!

Si in sfarsit am ajuns la suspiciunea lui. La acea privire a lui din zilele astea. Acum a fost momentul sa aflu mai intai daca il supara faptul ca Emily mi se destainuie. Pentru mine era clar si limpede ca si cristalul, dar am vrut sa vad daca el stie de ce ea o facea.

- Te deranjeaza? L-am intrebat eu, intorcandu-mi pe jumatate chipul spre el. Era important sa ii prind prima reactie la intrebarea mea.

- Nu! Dar tot nu inteleg cum faci sa ti se destainuie? Si atunci cu apartamentul si acum. Recunoscu el, zambind usor. Nu il deranja si nu mai era suspicios. Era doar curios de metodele folosite. Insa nu e nicio metoda. Emily m-a considerat prietenul lui Cris... Cel mai bun prieten sau, mai bine zis, singurul lui prieten, dupa cum spusese el mereu... Nu i-am cerut Emilyei sa ma lase sa o duc eu la altar... Sa ma lase sa i-o duc eu lui Cris. Ea stia care ar fi cea mai mare bucurie a lui Cris... Stia de la el. Nu direct, insa ii vazuse reactia... atunci cand vorbise despre mine... De atunci Emily m-a ales... Doar pentru ca stia ca Reyn avea incredere in mine si doar pentru ca stia ca si eu aveam incredere in Cris. Cris era motivul pentru care Emily isi deschidea atat de larg, dupa spusele lui, sufletul in fata mea. Si asta trebuia sa afle si el:

- E foarte simplu! Cris! Tu esti universul ei! Tot ce tine de persoana ta este important! Mie imi place sa spun, ca iti sunt cel mai bun prieten!

- Pai! Asta si esti! Raspunse el repede, privindu-ma mirat ca eu nu sunt convins de acest lucru. Am zambit satisfacut si am continuat:

- Asa! Sunt doua motive pentru care ea mi se deschide mai mult decat in fata celorlalti: are incredere in mine, ca iti vreau binele, si eu te cunosc cel mai bine! Sunt sigur ca tu te-ai scapat candva, si i-ai spus ceva despre mine cu un anumit ton! A simtit ceva atunci. Ea te cunoaste bine... Si e o buna observatoare... Nici la psihologie nu sta rau... Stie, ca, din moment ce noi suntem prieteni de atatia ani, avem o legatura puternica! Si tot ce nu iti poate spune tie, imi poate spune mie. Doar e normal sa nu inceapa in fata ta, cu lauda ca a reusit sa nu planga! Ar fi ciudat din partea ei s-o faca! Mai ales, ca te-a vazut pe tine, Cris, plangand...