INGER DIN DEMON

1

A fost o inmormantare restransa... insa foarte trista... Noi doi ne-am urmat planul si am stat mai deoparte, undeva in spatele oamenilor... Insa am urmarit-o... Nu si-a dus nicio clipa mana la ochi... Asadar nu plangea... Tinuta ei era dreapta, doar capul ii era usor plecat... Nu s-a intors nicio clipa sa priveasca in spatele ei... Slujba a fost scurta si sobra... Am vazut-o din fata doar o singura data, atunci cand s-a pornit cortegiul funerar spre cimitir si ea a trecut pe langa noi, la brat cu o alta femeie... Nicio lacrima! Doar un chip palid, nefardat... inghetat in durere si doi ochi goi...

L-am privit apoi pe Cris... Era usor incruntat... cu buzele stranse si isi pleca usor capul atunci cand Eva a trecut pe langa noi... insa ea nici nu ne vazuse...

Nu ne-am dus la groapa... Cris a preferat sa mergem acasa la ei... Era de-a dreptul trist si nu am inteles de ce. Ce naiba era cu el? Am aflat raspunsul abia cand a ajuns si Maia acasa si s-a asezat pe sofa...

- Sarmanele fete... incepu ea, cu privirea pierduta, inca cu lacrimi in ochi... - Mai intai mama lor pleaca, pe cand asta mica a avut doar sase ani, iar acum a murit tatal lor...

Nu am mai ascultat... M-am uitat la Cris si cred ca aveam ochii holbati la el... Abia acum am inteles cat a fost el de sadic! Cat a fost de malefic... Cat a fost de crud... El a stiut ce viata a avut Eva... Nu faptul ca tatal ei era bolnav atunci, nu ar fi avut de unde sa stie, daca Eva nu i-a spus, insa faptul ca Eva crescuse fara mama cu siguranta ca stia si el! Asa ceva nu se putea ascunde intr-un sat... Apoi, de niciunde, mi-am amintit ziua in care am ajuns prima data in centrul satului pentru a o vedea pe Eva...si Cris a prins-o strans in panza lui... Eu il indemnasem in acea zi sa vina... Poate, daca nu as fi venit in acea zi cu el, Eva ar fi scapat... Oare nu sunt partas la chinul Evei? Nu! Eva a avut de ales! A avut de ales! Fi-r-ar sa fie! Eva a avut de ales!

Patru ani si ceva, timp in care nu am aflat foarte multe despre copilaria lui Cris Reyn... El nu povestea multe despre el... Patru ani in care am ajuns sa-l cunosc pe Cris, am ajuns sa ii anticipez reactiile, insa nu am ajuns sa-i citesc gandurile... Avea uneori caderi... Il simteam ceva mai trist sau mai posomorat, insa nu mi-a spus niciodata ce il macina. Stiam ca il macina faptul ca tatal lui a plecat atunci cand Cris avea saisprezece ani... iar eu, punand cap la cap putinele lucruri despre el, am tras concluzia ca tatal lui era raspunzator pentru comportamentul autodistructiv al fiului sau. Nu avea alta explicatie. El isi incepuse loviturile de la acea varsta, deci, era normal sa ma gandesc ca plecarea tatalui sau l-a inversunat pe Cris si l-a facut sa distruga suflete... rand pe rand sapte ani de zile... Reactia lui atunci cand venise, intamplator vorba despre tatal sau a fost una extrema, si de atunci niciodata nu a mai vorbit despre el, iar eu am ocolit cu grija subiectul... In schimb mi-a povestit multe despre bunicul sau dinspre mama... Bunicul lui a fost figura masculina admirata de Cristian Reyn... Il pomenea uneori, iar tonul vocii lui se schimba de fiecare data cand o facea. Atunci cand l-a pomenit pentru prima data pe bunicul sau, a fost un alt Cris Reyn... Unul mult diferit de cel pe care il stiam deja atat de bine. Imi amintesc ca in ziua comemorarii mortii bunicului sau, Cris m-a dus cu el la cimitirul satului, a depus o coroana de flori, in timp ce, probabil ca spunea o scurta rugaciune in gand, apoi m-a luat de dupa umeri si a tinut sa ma duca acolo unde el isi gasea uneori linistea... In acea zi, Cris era intr-una dintre zilele alea mohorate, in care abia vorbea, iar ochii ii sclipeau ciudat...

- E departe acel loc? l-am intrebat doar ca sa ma asigur ca el nu si-a uitat cuvintele, sau mai are glas... Putea fi atat de inchis in el, uneori...

- Nu conteaza, Edi! Simt nevoia sa fiu acolo... Atat! Nicio alta explicatie, pana cand nu am ajuns la marginea satului, acolo unde se intindea campia... cu lanurile ei de porumb si grau... Ciudat loc de meditatie... Eu as fi crezut ca el mai degraba ar alege padurea din zona muntoasa a satului... insa nu... Acolo, la marginea satului, unde incepe campia era un stejar gros, cu coroana bogata, foarte batran...