INGER DIN DEMON

7

In acest moment, tatal lui a vazut oportunitatea. A inteles in sfarsit ca, indiferent ce a vorbit el cu Emily, Emily era de partea lui, din moment ce a incercat sa ii bage in cap lui Cris ca tatal lui il iubeste... nu stiu din ce motiv, pentru ca eu eram de partea lui Cris. Un om care isi paraseste familia nu o iubeste. Scurt! Nu m-ar interesa motivele! Dar nu era momentul sa ma contrazic si eu cu tatal lui Cris. Doar nu eram nebun sa mai pun pe foc, dupa ce abia il stinsesem si stiam ce jar mocneste sub cenusa.

- Emily are dreptate! Sopti tatal lui, agatandu-se de cuvintele lui Cris - Eu nu am incetat niciodata sa va iubesc! V-am trimis bani! Conturile voastre sunt pline!

- Nu poti sa-ti cumperi prezenta in viata cuiva! Ai crezut ca totul va fi bine daca ne rotunjesti conturile? Ai crezut ca, facand asta, vei putea veni oricand sa ne dai vietile peste cap? Inseamna ca esti un mare prost! Ia-ti banii inapoi, nu de asta am avut nevoie! Nu m-am atins de niciun ban din contul ala!

Cris era din nou cam agitat. Intrevederea asta dura deja de prea mult timp. Nu trebuia sa se lungeasca tare mult, pentru ca nu garantam ca as fi putut sa ma tin de cuvantul dat Emilyei. Eu, de unul singur nu as fi putut sa aplanez din nou conflictul.

- Stiu! Dar ar trebui s-o faci! Sunt ai vostri! Raspunse tatal lui cu hotarare, de parca mai era in masura sa le dea comenzi si sa hotarasca el in locul lui Cris... Ha! Ha! Asta nu il cunoaste pe Cris! Nu ii cunoaste orgoliul ucigator si vanitatea care l-a bagat mereu in probleme... Nu ii cunoaste mandria si personalitatea puternica... Nu ii cunoaste ranchiuna si razbunarea ce il dominau mereu... si in cele din urma nu ii cunoaste cruzimea si sadismul... Singura Emily l-ar putea opri daca ar fi nevoie sa mai fie oprit. Eu nu mai aveam nicio putere.

- Nici nu ma gandesc! Eu voi munci pentru fiecare ban! Nu-mi trebuie nimic de la tine! Mi-ai lasat destule! Si familia ta si afacerea ta! Da! Asta este Cris pe care il stiu! Si, cu siguranta asta va ramane!

- Te rog, Cristian, te rog, fiule... mai incerca el odata sa ajunga la inima impietrita a fiului sau.

Asta a fost greseala lui! Sau poate ca a fost scaparea lui. Nu stiu! Insa ultimul cuvant rostit de tatal lui l-a transformat de-a dreptul pe Cris! Ultimul cuvant a fost ca o lovitura in fata pentru Cris. Ca un pumn bine plasat! Cris a inchis ochii, si-a unit sprancenele, insa nici urma de buza rasfranta si de caninul lui... Nu! Cris a strans buzele... amarat... Asta era cuvantul. Asta era caracterizarea lui Cris din acel moment plin de tensiune... Am crezut ca asta va fi deznodamantul! Cris sa il loveasca totusi pe tatal sau! Insa nu! El facu in pas in spate, respirand anevoie si suierator... a deschis ochii si l-a privit pe omul din fata lui, probabil deliberand rapid ce sa faca... Dar nu m-am mai temut ca el va reactiona violent... El nu mai avea pic de agresivitate in el in acea clipa... Ba chiar a ranjit cu o usoara satisfactie, spre marea mea uimire... Apoi a privit in spatele barbatului din fata lui si a respirat usurat... inseninandu-se brusc si toata tensiunea din el s-a evaporat, lasand loc altor reactii. Sprancenele i s-au destins, cutele de pe frunte au disparut... ochii i s-au limpezit... Stiam pe cine vede el. Stiam cine venea sa il salveze... Ingerul lui pazitor! Emily! Am urmat si eu privirea lui, si da! Am vazut-o! Se apropia grabita, tinandu-si gratios rochia ridicata de-asupra pamantului ca sa nu si-o murdareasca. Cand a ajuns aproape de noi, ea s-a oprit brusc, privindu-ne foarte ingrijorata, cu unul dintre pumnii ei atat de feminini strans la piept, gest ce ii trada trairile. Era foarte ingrijorata si stiam de ce. Ma vazuse in imediata apropiere a lui Cris si se gandea ca poate facuse o greseala parasindu-si barbatul intr-un asemenea moment. Ne analiza pe rand, cu minutiozitate, incercand din rasputeri sa isi dea seama daca situatia este grava sau nu. Apoi a respirat ceva mai usurata si s-a apropiat sovaitor de noi.

Cris era din nou altul. Ce interesant. In trecut, el avea doua chipuri: unul pe care era intiparita clar ura si cruzimea lui si unul, cel al seducatorului Don Juan... Acum insa, in acesta zi, chipul lui a trecut de la chipul unui inger la cel al razbunatorului, la cel al cruzimii, la cel al resemnarii si in cele din urma intorcandu-se la cel de inger din momentul in care a vazut-o pe ea.