INGER DIN DEMON

3

Insa nu, atitudinea lui Cris era cea a stapanului absolut... Si asta era in acel moment: un stapan al sufletului Izabelei la acea ora... Cris stia foarte bine asta! Isi cunostea puterea asupra oamenilor, si mai ales asupra femeilor... O privea cu ochii mijiti, cu aceeasi expresie ca si atunci cand isi calcula loviturile... Iar acum voia sa sa se foloseasca de asta pentru a o face sa isi revina... Pentru ca da... Izabela era in stare de soc... Tresarea... des... si isi musca buzele intr-una.

- Cris, nu am stiut ca e sotia ta... a inceput ea, aproape soptind cuvintele... uitandu-se rugator la cel din fata lui... de parca se caia pentru faptul ca nu a recunoscut-o pe sotia faimosului Cris Reyn, iar acest fapt cerea pedeapsa capitala.

- Lasa asta acum! Spune-mi ce s-a intamplat! O opri el, scurt si poruncitor... Era din nou Cris, cel pe care eu il cunosteam... Nimic din Cris ingerul... Nimic! Nici macar din Cris omul nu mai era acum... Era Cris pe care eu l-am cunoscut... acum ani de zile...

Izabela s-a conformat pe data si a inceput sa relateze:

- Ma intorceam acasa cu tatal meu. Trebuia sa ne ajute la lemne...

L-am privit din nou pe Cris. Rabdarea lui nu il va lasa sa auda ceea ce nu il interesa. Asa a si fost pentru ca i-a taiat-o scurt, grabind povestea Izabelei. Ce-l interesa pe el acum ce voia tatal ei sa faca si de ce era el in masina ei? El voia sa stie daca poate sa spere ca va fi bine, sau gravitatea accidentului ii va stinge orice speranta...

- Nu asta vreau sa aud! Spune-mi cum s-a intamplat accidentul!

- Totul s-a intamplat foarte repede. M-am trezit cu masina in fata mea, in timp ce se rostogolea spre camp... Am tras brusc de volan. Aproape ca am derapat si eu... Masina neagra s-a rostogolit pe camp... Cris, e zob!

Oh! Numele lui pe buzele ei a sunat cu totul altfel decat restul vorbelor, de parca Izabela abia asteptase sa aiba ocazia sa il rosteasca... Era intonatia ce nu as fi vrut ca el s-o auda... pentru ca suna exact ca si cum ar fi iesit de pe buzele Emilyei... Am vrut sa intervin cumva, insa Cris a fost mai rapid si a intervenit, strangand buzele, tot mai nerabdator sa auda ceea ce astepta el... Nu voia sa stie de masina... Nu il interesa masina... Nimic ce tine de masina... Cum sa te intereseze masina, cand dincolo de usa era motivul tau pentru a trai frumos?

- Treci mai departe! Comanda el scurt...

Da. Nu m-am inselat! Cris avea o influenta uluitoare asupra femeii, dupa ani de zile de cand o avusese in bratele lui... Uau! Cata dreptate avusese el candva! Durerea psihica poate dura ani... sau o viata! Hm! Asta nu mi-a placut! Oare Eva mea, era in totalitate a mea? Oare, acolo in fundul sufletului tot eu eram, sau era fantoma unui Cris seducator si de neuitat? Of! Nu am voie sa fac asta! Nu am voie sa le compar! Eva nu era Izabela... Eva ma iubea pe mine! Nu era nici Andreea, nici Izabela! Andreea a vrut sa fie cu mine, doar ca sa nu piarda prezenta fizica a lui Cris Reyn... sperand ca la un moment dat el se va intoarce... Nu aveam voie sa ma gandesc ca Eva mea a inlesnit apropierea dintre Cris si Emily, doar pentru ca el sa ii ramana aproape... Nu! Eva nu ar face asta! Eva nu ar visa sa il mai aiba o data! Nu Eva mea! Eva e a mea! Chiar si Cris imi spusese atunci in masina, in drum spre gara, ca Eva ma iubeste! Ca a comparat imaginile Evei, din cele doua ipostaze si despartirea de mine a fost mult mai grea pentru ea decat lovitura data de el. Asadar, Eva e a mea!

Dar nu era cazul sa o iau cu gandurile in directia asta... cand situatia era atat de grava! Am ascultat din nou cu mare atentie relatarea Izabelei:

- Am sarit din masina si m-am repezit spre ceea ce a mai ramas din autoturismul vostru... Inauntru era doar barbatul prins in centura... Plin de sange... Oh! Sarmana Izabela se cutremura retraind acel crunt moment... Sa vezi sange uman e ingrozitor de marcant... Mai ales in situatia ei... Stiu! Si doctorii vad asta in fiecare zi... insa pentru ei, sangele inseamna viata... Ei salveaza vieti, sau cel putin vor sa le salveze, punand in aplicare tot ceea ce au invatat, chiar daca asta necesita sangele uman... Insa, sa vezi sange uman, in circumstantele date, nu ai cum sa nu te infiori... Asta e din gena noastra... De ce, un copil plage mai tare cand isi vede sangele curgand, chiar daca e doar o zgarietura nevinovata si nu foarte dureroasa, si nu plange, de cele mai multe ori atunci cand se loveste si i se invineteste locul de la puterea loviturii? Tocmai pentru ca, sangele inseamna gravitate... Tocmai pentru ca a pierde sange inseamna, uneori moartea... si asta o stim de cand ne nastem... Nu ne este inoculata asta in copilarie... Cu ea ne nastem... tine de instinctul de supravietuire... Asa si acum... Izabela avea in fata ochilor cadrul masinii luxoase pline de sangele soferului... Sangele lui Iacob... Nu al Emilyei... Emily nu a fost ranita in acest fel... Nu a curs mult sange... rana de la cap nu a fost periculoasa pentru pierderea de sange, ci pentru locul unde era... Capul... pentru ca, un cap spart, asa ca al Emilyei, putea sa duca pana la moarte... Depinde in ce loc fusese lovit... Si tindeam sa cred ca era foarte aproape de tampla... cel mai sensibil si cel mai periculos loc... De ce credeam asta? Simplu! Emily nu s-a lovit la cap cand a atins pamantul... Nu avea cum sa fie atat de mare lovitura incat sa curga sange, pe pamant arat... Ea se lovise de stalpul masinii... De acolo avea ea capul bandajat acum. Izabela continua, dupa un scurt moment, in care si-a adunat puterile sa o poata face: - Se sprijinea pe volan, prins intre plafonul masinii... Ii curgea sange pe gura... si pe urechi... Avea o lovitura la cap... urata... Era plin de taieturi... Am sarit cu tata sa-l scoatem din masina... inca mai avea puls... M-am uitat in jurul meu... Toata masina era imprastiata peste tot... Atunci am observat geanta de dame... Atunci a fost prima data cand m-am gandit ca soferul nu era singur in masina... Si atunci a fost momentul cand am auzit-o gemand... Cris, ea a cazut din masina... de la prima rostogolire... A cazut pe pamant arat din toamna... Oh! Doamne, nu mi-am dat seama ca era sotia ta... Vai! Pentru Izabela era mai grav ca femeia salvata de ea era sotia calaului ei decat accidentul in sine... Decat faptul ca soferul era, dupa parerea mea, mult mai grav decat Emily... judecand dupa ceea ce am vazut eu la fata locului... Izabela era obsedata de faptul ca Emily era sotia lui... Ca o avusese pe Emily in masina ei... Insa Cris incepu sa isi piarda rabdarea. A strans buzele, nervos si incruntat, apoi a incercat s-o faca pe Izabela sa treaca de faptul ca ceea ce a facut avea o legatura cu Cris... pe care acum il sorbea din priviri, imbujorata...