INGER DIN DEMON

9

In jurul orei doua, murmurul acela monoton s-a oprit brusc... A sosit preotul... si asta a insemnat ca mai era foarte putin timp si Maia isi va ocupa locul de veci... in cimitirul din sat. Nu m-am apropiat de sicriu... Oricum, Cris nu a vazut pe nimeni in acele momente. Era complet rupt de lume... Era ratacit in durerea lui... Am ramas insa in camera de zi, intr-un colt retras si am urmarit totul de acolo, fara sa vad amanunte... S-a iscat o vanzoleala atunci cand a sosit preotul si i s-a facut un culuar de la intrare si pana la sicriul impodobit cu sute de flori si inconjurat de lumanari... Atunci am apucat sa vad ca Baby a fost pe punctul de a se prabusi peste trupul mamei sale. Emily s-a repezit s-o sustina si a asezat-o pe un scaun, in timp ce ii uda fata, ingrijorata, soptindu-i fetei habar nu am ce... in timp ce Cris nici nu s-a miscat... Nimic... Nici o reactie din partea lui... Statea drept, langa sicriu... cu umerii lasati, fixand-o in continuare pe Maia... O privea de parca ar fi vrut s-o invie cu puterea privirii lui atat de ciudate...

Viola nu era langa sicriu... Cum de nu si-a dorit s-o mai vada odata pe mama sa inainte de a fi acoperita de capacul greu, batut in cuie pentru totdeauna...?

Apoi culuarul s-a inchis, iar eu nu am mai vazut nimic din ceea ce s-a intamplat langa sicriu... Reuseam sa vad doar capul lui cu parul blond, cu carlionti pe frunte, plecat acum sub povara imensei pierderi... Hm! M-am revazut alaturi de el la inmormantarea Sarei... Am revazut in minte disperarea lui... insa atunci nu avusese resemnarea ce razbatea acum din el... Atunci era ingrozit de trezirea Emilyei... acum el era resemnat... in fata sortii ce il lovise atat de crunt... Maia pleca dintre noi... la o varsta la care ar fi trebuit sa se bucure inca din plin de viata... Erau doar cinsprezece ani intre Cris si mama lui... Stiu... Aflasem asta inca de la inceput... Maia era mult prea tanara sa ne paraseasca...

Slujba de inmormantare a inceput... Preotul a reusit sa stoarca lacrimi de la toti cei din jurul meu... Plangeau toti in surdina... Cris si-a dus des mainile la ochi... Se auzea si plasul surioarei lui mai mici... Durerea era atat de mare... Plansul fetitei i-a induiosat pe toti... si probabil ca multi au plans de mila fetitei mai mult decat pentru plecarea Maiei...

Asa e de fiecare data atunci cand langa sicriu vezi un copil ce-si plange un parinte. Iti promiti ca nu vei plange, insa cand auzi sau vezi durerea unui copil ramas orfan langa sicriu nu poti sa te abtii... Recunosc, am plans si eu... auzind sughiturile lui Baby... Auzind rugamintile ei pline de jale... Auzind cum isi roaga mama sa se ridice din sicriu si sa ii mai dea o imbratisare... Auzind cum isi roaga mama sa deschide ochii s-o mai vada o data... Auzind cum se roaga de preot sa se opreasca, pentru ca mama ei nu e moarta, doar doarme linistita...

Am incercat s-o vad pe Emily... Am incercat sa vad daca reusise sa se abtina sau daca lacrima a invins-o, in cele din urma... Nu am reusit s-o vad... de trupul lui Cris...

Slujba a fost plina de jale... si m-am rugat sa se termine odata pentru ca nu mai puteam indura durerea lui Baby... Atunci cand mi-am auzit numele pe buzele preotului am stiut ca nu mai este mult si ca totul se termina... Au inceput „ramas-bunurile"... secventa cea mai tragica dintr-un ritual de inmormantare in orice religie crestina... Apoi s-a iscat o noua vanzoleala in jurul sicriului... Plansul plin de jale al lui Baby s-a transformat in tipete sfasietoare... Era momentul cand trebuia sa se puna capacul peste chipul inghetat in moarte al Maiei... Baby tipa intr-una... Cris era nemiscat cu mana la puntea nasului, incercand cu disperare sa isi opreasca plansul... apoi am vazut cum niste barbati au apucat capacul sicriului si au dat sa il puna peste sicriu... Oh! Cata durere in sufletul celor trei frati... In momentul in care capacul a fost in sfarsit batut in cuie cu un zgomot sinistru ce a razbatut in intreaga casa, un alt tipat de agonie a rasunat in toata casa, starnind de acum hohote de plans din casa pana in drumul prafuit de tara... De data asta Viola a fost cea care si-a exteriorizat durerea... Din cate am putut sa vad, la un moment dat, Viola imbratisa sicriul, cu ambele maini in timp ce Emily, cu Baby in brate incerca s-o smulga de acolo...