INGER DIN DEMON

INTUNERIC

Am urcat in masina, fara sa fiu convins ca fac bine, lasandu-l doar cu Maia.

- Eva, ma tem sa nu se razgandeasca si sa faca vreo nebunie! Am inceput eu de indata ce am iesit din sat.

- Nu va face nimic! Tu nu ai vazut efectul Irinei? Nu va face nimic pentru a nu o supara pe Irina... S-a calmat de indata ce a vazut-o pe Irina. Nu imi mai fac griji pentru el. Isi va reveni. Sunt sigura.

- Sa speram ca va fi asa cum presupui... Altfel...

- Gata! Am terminat cu Cris, Edi! De acum el trebuie sa fie cu capul pe umeri si sa actioneze singur. Eu nu mai pot sa il ajut... Nu ne-a ascultat cu inmormantarea, nu are decat sa se descurce singur.

- Aici ai dreptate... Nu mai avem cum sa il ajutam... dar ma tem pentru el... Daca Emily nu il intelege, el se va inchide in el si se va izola... si isi va reprosa pentru ca nu ne-a ascultat... Oh! Eva! Scumpa mea, din nou trebuie sa imi cer iertare pentru faza de azi.

- Vrei sa iti ceri iertare pentru ca nebunul asta are mereu tendinta sa ne provoace? De data asta nu m-am suparat pe tine. Tu ai apucat sa ii promiti ca il duci in oras... daca ai fi dat inapoi, pur si simplu, s-ar fi suparat prea tare... Tu i-ai spus bine ce i-ai spus... Asta as fi spus si eu... insa eu nu am apucat sa ii promit nimic, de aceea am putut sa ma impotrivesc... Deci, iubire, nu iti face griji... Nu ne mai certam din nou... zambi ea, atat de dulce incat m-a facut sa ma grabesc sa ajungem acasa.

Imi era dor de ea. De trupul ei de cauciuc... de placerea pe care mi-o provoca mereu. Asa ca m-am grabit sa-mi parchez masina si sa intru in casa... Insa, degeaba atata graba... Eva era deja cu micutul nostru in brate, leganandu-l dragasos, sarutandu-l, gangurindu-i... M-am apropiat de ei... Eva era mai afectata de moartea Sarei decat as fi vrut... Eva este o mama excelenta insa in acele momente ea a exagerat... dar nu m-am suparat, chiar daca am avut sentimentul ca ma da la o parte. Am inteles-o perfect... Tragedia Emilyei si a lui Cris ne-a marcat pe toti...

Am asteptat rabdator ca micutul David sa adoarma in patutul lui si abia apoi am tabarat pe sotia mea. Am imbratisat-o strans si am sarutat-o cu sete.

- Eva mi-a fost dor de tine... Mi-e dor de tine acum... am soptit intre doua sarutari patimase...

- Ssst! Ne aude David... ma atentiona ea, in timp ce imi descheia slitul pantalonului, cu miscari febrile...

- Ar fi trebuit sa il lasam in camera alor mei...

- Nu! Rosti ea scurt... continuand sa ma dezbrace..

Eh! Asta este! Nu voi avea nici pe departe acea partida de amor pe care as fi vrut-o, insa tot e bine. o voi simti pe Eva...

Am intins-o pe spate pe covor... Nu am indraznit s-o intind pe pat... ca nu cumva sa facem zgomot si sa se trezeasca David... Totul intr-o liniste perfecta... Asadar, am intins-o pe covor si am inceput s-o mangai pofticios, respirand tot mai repede, pe masura ce dorinta crestea in mine... Insa, intr-un tarziu mi-am dat seama ca Eva nu era atat de pasionala ca si altadata...

- Eva, draga mea, esti bine? am intrebat-o, intrerupandu-mi sarutarile. Mi-am ridicat capul sa pot sa ii vad chipul... Nu era bine... Eva mea aproape ca plangea. M-am ridicat in genunchi... Toata pofta pe care o simtisem s-a evaporat... – Eva! Am exclamat eu in soapta.

Eva si-a dus mainile la ochi si a inspirat adanc...

- Edi, scuze... sopti ea, din spatele palmelor... – Scuze dar nu pot azi... As fi vrut... Mi-a fost dor de tine... dar de fiecare data cand inchid ochii revad fetita...