INGER DIN DEMON

4

- De ce ai impresia ca te-as tine cu forta? Eva! Nu vreau asta! Nu o sa recurg la santaj sentimental, nu o sa recurg la amenintari... nu o sa recurg la a te lasa gravida doar ca sa te leg de mine... Poate ca am adaugat azi inca o teama la lista ta... Poate ca acum te temi de mine... poate ca nu ar fi trebuit sa iti povestesc ce inseamna legiunea... dar nu am vrut sa te mint... Asta e legiunea! Nu e usor sa ucizi, Eva... insa atunci cand te gandesti ca e o alegere, ori tu ori celalalt, crede-ma, alegi sa apesi pe tragaci... Dar asta nu inseamna ca sunt un om periculos... Chiar deloc... Nu sunt un om impulsiv... Am soptit eu, luandu-i palma intre ale mele. – Nu te voi forta sa ramai daca tu nu vrei sa ramai... dar, te rog, incearca macar... Nu vreau sa ramanem cu regretul ca nici macar nu am incercat!

- Of! Dar tot ma tem! Exclama ea, plecand capul. - Nu vreau sa ma indragostesc de tine, Edi!

- Nu vrei? Sau nu poti? Am intrebat eu, privind-o in ochi, stiind ca intre aceste doua cuvinte era o prapastie.

Eva inchise ochii si inghiti de cateva ori. A strans puternic buzele si abia apoi a redeschis ochii:

- Nu vreau! A raspuns ea, incruntandu-se... apoi se grabi sa vorbeasca, pana sa apuc eu sa vorbesc. – Dar asta nu inseamna ca trebuie sa pleci! Putem sa ne simtim bine si in continuare... Ai cinci saptamani... Eu sunt singura... deci ne putem distra impreuna...

Hm! Nu vrea... Nu vrea... La inceput, am fost foarte dezamagit de raspunsul ei... apoi am inceput sa analizez in aprofunzime vorbele ei si buna dispozitie mi-a revenit... I-am zambit... in timp ce ea ma privea uimita de reactia mea. Deci a trecut de un hop! Pana acum ea nu a putut sa se indragosteasca de cineva, blocata de lovitura primita de la Cris... Deci ar putea sa se indragosteasca... Am calea deschisa... Nu vrea... Asta inseamna altceva! Nu vrea azi, dar poate sa vrea maine... si daca poate, atunci totul va fi bine... Depinde de mine! Depinde de cum ma voi apropia eu de ea... Si oricum, gestul ei de azi noapte o contrazice inca din prima zi... Ea a venit la mine... Asa ca... isi poate ea spune ca nu vrea, dar se contrazice! Vrea! Altfel, nu ar fi venit la mine... Nu poti spune ca a fost manata de pofta... tocmai i-o ostoisem... Era altceva... Era acelasi sentiment ce a impins-o pe Ada sa se intinda langa mine... Si de la atasament la iubire, uneori e doar un pas... Asa ca, „nu vreau" nu suna atat de rau pe cat ar fi trebuit sa sune... Nu ii voi raspunde ei, nu ii voi deschide ochii, nu o voi pune in garda... Insa imi voi indrepta toata artileria asupra inimii ei... si poate ca la sfarsitul celor cinci saptamani de viata in rai, imi va promite ca ma va astepta...

- Cum? Nu ai nimic de spus? Ma intreba ea, privindu-ma piezis.

- Nu... am zambit eu, derutand-o pe ea. Probabil ca ea voise sa se puna la adapost prin cuvintele ei. Probabil, s-a gandit ca e mai grav raspunsul ei, decat celalalt raspuns... Ca daca imi spune ca nu vrea, nu voi mai insista si ma voi retrage, inainte de a pierde ea batalia dintre creierul si inima ei...

- Imposibil! Tu mereu ai ceva de spus!

- Ce te-ai asteptat sa spun, Eva? Am provocat-o, asezandu-mi din nou cafeaua pe masuta, pentru a avea mainile libere, ca s-o trag bland in bratele mele...

- Orice, doar sa iti spui parerea.

Am strans-o in brate si mi-am culcat obrazul in parul ei matasos... Am inspirat adanc, apoi i-am soptit:

- Eu vreau, Eva! Si nu ma voi retrage inainte sa fac tot posibilul se te conving sa vrei si tu... Practic, eu nu voi avea de luptat cu soarta... Eu voi avea de luptat cu vointa ta... E o lupta corecta... Eva... Daca nu ai fi putut, as fi depins de soarta care ti-ar fi dat drumul, sau nu, din trecutul care te bantuie, dar daca nu vrei, inseamna ca poti! Si nu sunt omul care sa se dea batut inainte de a incerca totul! Absolut tot! Am cinci saptamani... Vreau sa ma amagesti... Vreau sa incerci! Atat! Promit sa suport consecintele... promit sa nu iti reprosez nimic... promit sa nu iti para rau ca ai fost sincera cu mine...