INGER DIN DEMON

1

- Nu! Nu am avut ce sa vorbesc cu ea despre tine, din moment ce nici despre Cris nu am povestit niciodata. El a fost subiect tabu! Insa asta a fost ceea ce am vazut atunci.

- Pacat ca nu ati vorbit... iar acum e cam tarziu s-o abordezi si sa o intrebi despre acea zi... insa, Eva, nu m-am folosit de ea! Niciodata nu m-am folosit de o fata... Niciodata nu am amagit o fata! Stiu ca nu crezi! Stiu... si nu voi incerca sa te conving, pentru simplu fapt ca nu-mi sta in fire sa conving cu niste cuvinte. Mi-ar fi fost mai usor acum, daca ai fi vorbit cu ea pe vremea aceea. Am prevenit-o... Stia ca urmeaza sa plec in cateva zile... Nu am amagit-o...

- Cat a insemnat Andreea pentru tine? M-a intrebat ea brusc.

- Hm! Cat a insemnat? La inceput destul de mult... M-a uimit indrazneala ei... recunosc... Insa, acolo, in legiune, gandindu-ma indelung, mi-am dat seama ca Andreea nu ma va astepta... Dar nici nu mi-a promis ca o va face, deci am fost amandoi corecti, Eva.

- Cum ti-ai dat seama ca ea nu te va astepta?

- Nu vreau sa vorbesc despre asta! Nu mai vreau sa vorbesc despre Andreea... si despre scandalurile in care m-ai vazut... Daca te vei hotari ca merit sa incerci, eu sunt aici... Nu vreau sa te fortez... vreau sa te conving... si nu ma voi razbuna daca tu vei simti ca nu poti sa mergi mai departe... Da! Imi doresc sa mergem mai departe... dar doar daca tu esti convinsa si iti invingi temerile, care dupa cate vad eu, ai avut dreptate... sunt cam multe... Un singur lucru iti cer. Nu porni plina de prejudecati si imagini din trecut. Nu ma ajuta asta! Stiu foarte bine ce imagini ai tu cu mine si nu ma ajuta sa te conving sa incerci. Si cu asta, gata! O sa le luam din mers... Am incheiat eu, aplecandu-mi capul spre buzele ei moi... – Acum vreau sa te simt... am mai adaugat, inainte de a-mi lipi buzele de ale ei si de a initia un sarut plin de pasiune ce ne-a incalzit pe amandoi.

Eva a inceput sa se foiasca in bratele mele, respirand tot mai neregulat... Insa eu aveam acum o retinere... Nu aveam cum sa o protejez de o sarcina... doar retragerea din timp... si stiam ca nu e deloc sigura metoda asta... Daca atunci cand am facut-o prima data pofta a fost mult prea mare, acum nu mai puteam da vina pe pofta... si ceea ce-mi doream eu, s-ar putea numi fortarea destinului... Asa ca, am decis sa ii pasez ei responsabilitatea asta. Doar azi! De maine voi fi pregatit pentru ea.

M-am oprit, cu parere de rau si am privit-o oarecum incurcat. Nu stiam cum s-o intreb, sau cum sa-i spun.

- Ce-i Edi? De ce te-ai oprit? Vrei din nou invitatie speciala? Ma intreba ea ironic.

- Eva, inca o dovada ca nu am venit hotarat sa ma descarc doar! Nu sunt pregatit... Nu am...

Eva m-a privit usor incurcata, apoi intelegand, problema mea, imi zambi dulce.

- Nu cred sa se intample! Tocmai mi s-a terminat perioada... Deci, pe langa faptul ca vei fi precaut, mai este si faptul ca in mod normal nu am cum ca raman insarcinata, m-a lamurit ea.

- Esti sigura? Am mai intrebat-o inca o data, pentru a fi sigur ca ea stia ce face.

- Da! Sunt sigura!

- Imi spui daca, Doamne, fereste, se intampla? Am mai intrebat-o eu... – Promite-mi ca-mi spui si ca nu iei decizii singura!

Eva s-a uitat lung la mine, cu ochii mari, uimita de cerinta mea.

- De ce vrei sa stii?

- Serios, acum! Cum sa nu vreau sa stiu! Ar fi si problema mea, nu?

- O sarcina e o problema?

- Da! Daca nu e dorita de ambii parintii!

- Nu iti doresti copii?