INGER DIN DEMON

2

- Victor e la atelier... E nevoie de el acolo... Eduard, eu vreau sa stau cat mai mult cu sotul meu, langa el, sa fiu prima pe care o vede... atunci cand se va trezi... pentru ca trebuie sa cred din tot sufletul ca o va face...

- Emily, tu va trebui sa ai in primul rand grija de tine, pentru ca, daca isi va reveni si te va vedea, se va autoflagela din nou... Nu uita... trebuie sa ai grija de tine pentru el...

- Daca ma ajuti... Eduard, te rog... Invatam din mers... Nici eu nu stiu nimic despre ceea ce facea el... Nu mi-a spus niciodata pentru ca nu l-am intrebat... M-am bazat pe el si nu am considerat ca ar trebui sa fiu si eu la curent... M-am bazat mereu pe el, sopti ea, coborand din nou privirea...

A doua zi Emily a venit cu mine la gater... Acolo, am cunoscut doar un singur om... Raul... Raul era seful de echipa... Hm! A fost ciudat sa fiu prezentat oamenilor si a fost ciudat sa dau mana cu Rau cand il detestasem atat... Cand as fi vrut sa il stalcesc atunci cand Andreea a fost lovita... dupa ce am plecat eu... Insa, a trebuit sa imi calc pe suflet si sa dau mana cu el si sa colaborez cu el.

Pe ceilalti oameni nu prea i-am cunoscut... Nu personal... Dupa ce Emily mi-a facut intrarea ea s-a grabit sa mearga la atelier si de acolo, bineinteles la el... Am intrat in biroul curat si foarte ordonat al gaterului... Peste tot se vedea ca Reyn era seful acolo... Era o ordine perfecta... Nu ma asteptasem la asta... totusi... Asadar Cris era inca faimosul Cris de care trebuia sa tii cont... Daca acasa, el era ingerul iubitor si atent, aici el era seful absolut... Se vedea asta foarte clar.

- Eduard?

- Da, Raul? Am raspuns eu, intorcandu-ma spre intrare.

- Aici sunt comenzile pe care trebuie sa le onoram cat mai repede cu putinta...

- Raul, se pare ca voi avea nevoie de tine. Nu stiu nimic ce tine de gater... si se pare ca tu stii bine cum se face treaba aici...

- Da, raspunse el usor inganfat... usor mandru de rangul lui de la gater, insa in clipa urmatoare, barbia i-a coborat in piept. – Eduard, asa-i ca isi revine? Asa-i ca el va fi bine?

- Va trebui sa ne rugam... inca nu se stie nimic... Raul, el a avut incredere in tine, asa ca si eu voi avea aceeasi incredere... si ma bazez pe tine... Atunci cand isi va reveni, vreau sa gaseasca totul asa cum trebuie sa fie. Asa ca vei lua masuri sa se continue munca lui si el sa fie multumit atunci cand se va intoarce...

- Eu l-am dus la spital... sopti el... incruntandu-se, amintindu-si acea zi...

- Imi poti spune cum s-a intamplat? Cum de nu s-a putut feri?

- Era cu spatele la masina... atunci cand s-a auzit zgomotul de desprindere, si-a intors capul... si in secunda urmatoare trunchiul l-a izbit din plin. Singurul lui noroc a fost casca de protectie. Daca nu ar fi avut-o, el ar fi fost mort... cu siguranta... Rana i-a fost deschisa... sangera... Nu cred ca voi uita vreodata acele momente... Apoi doamna Emily la spital... A fost atat de puternica... In loc s-o linistesc eu, m-a linistit ea... A fost oribil... Seful nici nu a apucat sa spuna ceva... a cazut pur si simplu la picioarele noastre... Nimic... Niciun cuvant...

Am inspirat adanc, apoi m-am apucat de treaba fara sa comentez cele auzite de la cel cu care eu eram  nevoit sa colaborez...

Asta s-a intamplat in toamna... Zilele s-au transformat in saptamani... si saptamanile in luni... Sincer, deja imi pierdusem speranta ca preitenul meu sa isi revina... Nimic... Nici o schimbare...

In cea ce priveste gaterul, eu zic ca ma descurcam bine... Oamenii m-au privit cu reticenta la inceput... Hm! Eu eram ala care i-a purtat prin padure... candva demult... Stiu ca unii dintre ei m-au recunoscut... insa cu trecerea timpului s-au obisnuit cu mine... si eu cu ei...