INGER DIN DEMON

1

A dat mana cu baietii, apoi m-a mai privit o data la fel de incruntat, de parca incerca sa inteleaga ce imi doresc eu, de fapt, apoi s-a intors spre Alina:

- Ai grija de el! Murmura destul de incet, ca sa nu auda ceilalti...

- O sa am, Cris! Nu-ti face griji! Pe cand urmatorul bairam? Intreba ea, zambind cu subinteles.

- Nu stiu exact! Peste doua-trei saptamani... Dar va anunt eu... Sa vad cum se misca treaba...

Oh! Atat avea s-o lungeasca cu Eva... Da... in timpul asta, el o va convinge de iubirea lui... Eva nu va avea niciun dubiu. Va fi convinsa ca Reyn e indragostit de ea si Cris ii va disturge sufletul... la fel ca celorlalte fete... si o voi vedea cum dispera dupa el... cum se taraste, la propriu, in genunchi implorand... sau cum, Doamne fereste, se ofera celorlalti, doar-doar il va convinge sa o lase langa el.

Aproape ca imi doream ca Reyn sa greseasca... sa faca o mica greseala, ce s-o puna in garda pe Eva, de planurile lui... Sau, as fi vrut ca Eva sa greseasca cu ceva, orice, ceva de care sa se agate in momentul in care Cris o va lovi cu puterea unei bombe atomice.

Se crapa de ziua pe cand am ajuns la Alina acasa. Fata a descuiat usa si s-a dat la o parte, facandu-mi loc sa intru eu primul.

- Intra, Edi! Nu e luxul lui Cris, dar sper sa fie ok.

- Am dat eu, vreodata, impresia ca as cauta luxul? Am intrebat-o zambind, pentru a destinde putin atmosfera.

Ea nu a raspuns, ci m-a condus de-a-lungul apartamentului, pana in ultima camera.

- Vrei sa bei ceva?

- Daca ai un cola, ar fi excelent. Daca nu, atunci un pahar cu apa...

- Nu vrei ceva mai tare?

- Nu... Am baut destul azi noapte...

- Edi, tu te-ai imbatat vreodata?

- Da... Am raspuns si gandul mi-a zburat la seara in care am pierdut-o pe Ana... pentru ca acum sa ajung sa fiu cel mai bun prieten al celui care mi-a luat-o. Ciudata este viata asta! Daca mi-ar fi spus cineva ca eu voi ajunge aici, in acele zile in care eram ros de ura si ciuda pe el, l-as fi trimis la dracu!

Alina mi-a intins paharul plin cu cola si mi-a facut semn sa ma asez.

- Ai vazut ca am avut dreptate? Ai ramas langa el...

- Am ramas cu foarte mari retineri, la inceput...

- Stiu. Doar am vorbit despre asta in noaptea aceea, nu? Iti pare rau ca ai ramas?

- Nu... deocamdata...

- Stii ca nu vei mai putea pleca, nu?

- Crezi? Daca se satura de mine sau fac o greseala, imi da un sut in fund si imi intoarce spatele, intr-o clipita!

- De ce spui asta?

- E foarte impulsiv... ajunge o scanteie... Nu ai vazut atunci cu Matei? Cat de usor s-a debarasat de el! Dar, nu m-ai adus aici ca sa vorbim despre Cristian... am incheiat eu brusc discutia asta, asezandu-mi paharul pe jumatate gol. M-am ridicat, incet, cu miscari lente si m-am apropiat de ea. Am intins bratele si mi le-am innodat pe talia ei, lipind-o de mine, cu o miscare brusca si totusi tandra... Fata si-a ridicat ochii spre mine si si-a muscat usor coltul buzei de jos...

Mi-am dezlipit unul dintre brate de pe talia ei si mi-am asezat palma pe obrazul ei imbujorat... conturandu-i cu degetele chipul de papusa...

- Alina, sa nu te indragostesti de mine!