INGER DIN DEMON

7

Asa a si facut. A asteptat calm, si-a baut taria din pahar, apoi s-a ridicat.

- Magda, inchide aici! Va fi jale!

Am iesit in intunericul de toamna, luminat de un singur neon chior. Afara era razboi! Se bateau ca orbii. Sansele erau egale pana in acel moment... Adica niciunul nu era scos din lupta definitiv... Se alergau unul pe altul satenii lui Cris cu satenii lui Raul... Erau de rasul lumii...

Deodata, in toata vanzoleala s-a auzit un singur nume:

- Raul!

Vocea lui grava rasuna puternic, cu ecou in toata galagia ce era acolo, in acele momente. Toti s-au oprit ca la comanda, apoi am auzit vocea deja cunoscuta a lui Raul.

- Ba, bulangiilor! E aici! Acum! Stiu ca nu il suportati! Acum e momentul. Va ajutam noi sa i-o platiti! Va ajutam noi sa il faceti sa plateasca pentru fiecare!

Raul nu era prost! Sa ii instige pe consatenii lui Cris impotriva proscrisului, era singura scapare a lui Raul si a acolitilor sai. Insa ciudat! Niciunul din satul lui Cris nu a fost de acord sa schimbe tabara.

- Raul, se pare ca ai oasele ceva mai tari decat am crezut! Nu ti-am rupt mana data trecuta, ti-o rup azi! Hai sa facem parte-n parte! Care pe care! Propuse Cris, generos... Generos dupa parerea lui... Pentru ca pentru Raul ar fi sinucidere curata! Raul nu avea nicio sansa singur...

- Ba! Chemati sefu'de post! Asta abia a fost eliberat! Ranji Raul, bravand. Asta a fost greseala lui Raul. Sa aminteasca cea mai urata zi din viata lui Cris! Sa aminteasca ziua de referinta a vietii lui Cris.

In clipa urmatoare, Cris a fost langa Raul:

- Iti inchid gura pe veci si o sa le demonstrez ca a fost legitima aparare! Fi-r-ai tu sa fii de scarba!

Nu a durat nici o secunda, si Raul era la pamant, iar Cris ii proptea pieptul cu genunchiul, imobilizandu-l sub greutatea lui.

- Asculta aici, ma! Suiera Reyn, mai sadic decat oricand. – Daca ai ceva cu mine, ai ceva cu mine, nu cu intreg satul meu! Oricand sunt la dispozitia ta. Daca vrei, ma duc in ograda ta si te bat de te stalcesc... si tot va fi legitima aparare! Te bag in spital, ma! Nu ai fi primul!

Toti eram concentrati pe miscarea lui Cris, in momentul in care unul dintre consatenii lui Raul s-a napustit asupra lui Cris cu o bata groasa, cu o maciuca in capat. Nu am mai stat pe ganduri. M-am reprezit spre baiatul fara minte care si-a incercat norocul, din dorinta de a se afirma, si l-am prins in pozitia "seminelson", cu o mana, iar cu cealalta i-am smuls bata din mana si am aruncat-o cat-colo!

- Ba! Tu vrei sa mori odata cu el? Ma intreba aproape sugrumat de bratul meu.

- Zi merci, ca nu ai ajuns tu la el, ca te omora el pe tine! Fraiere! Voi chiar nu v-ati invatat minte! Mai sunt locuri in spital!

Testosteronul si-a spus cuvantul in acea seara. A fost scandal mare. Raul a parasit campul de bataie puternic sifonat. Ceea ce nu i-a reusit lui Cris prima data, i-a reusit acum. I-a rupt osul antebratului... O fractura deschisa, urata de tot! Nici ceilalti nu au scapat nevatamati. Au plecat toti cu coada intre picioare, urmariti de consatenii lui Cris. Da data asta, Cris a lucrat cu cap! Nu a incercat sa-i bata singur... Nu a facut pe viteazul... Asa nu a fost singurul vinovat si oricum, ei au venit in satul lui Cris cu gand sa faca scandal... Asta in cazul in care ar fi anuntata din nou militia si se trezeste vreun militian sa vina la usa lui Cris in miez de noapte. Insa pe cine a pus mana nu a mai fost in stare sa mai loveasca... Recunosc, si eu am dat in cine am apucat! Si am savurat asta! Eh! Testosteronul asta!

Reversul medaliei a fost faptul ca au cazut victime si cativa din satul lui Cris, ceva mai indrazneti... care nu s-au aparat suficient... insa acum nu mai aveau pe cine da vina... in mod normal... Hm! In mod anormal, tot Cris a fost vinovatul pentru asta!

Asta a fost prima incercare a lui Raul de a-si spala rusinea de a fi cotonogit in satul lui... de a se razbuna... pentru mandria lui ranita... Au mai urmat si alte tentative de a-l invinge cumva pe Cris Reyn... Insa de fiecare data au fost invinsi... Atacurile aveau o regularitate relativa... Adica se repetau la cateva luni bune... Nu pot intelege cum de nu-si dadeau seama ca Reyn nu putea fi invins! Ca, odata cu trecerea timpului, Cris capata experienta... si putere din ce in ce mai mare... si faima la fel... Ca el nu va permite niciodata sa fie invins de ei in satul lui... si ca va face totul ca sa il invinga de fiecare data pe Raul... doar pentru placerea de a-l vedea infrant...

Insa daca au vazut ca Reyn nu putea fi invins, au inceput sa pandeasca lipsa lui... dar nu prea le-a reusit... Cris parca simtea din timp cand urmau sa atace... si de fiecare data iesea scantei... Pe de alta parte, consatenii lui Cris nu aveau ce cauta in satul vecin, daca nu voiau sa fie linsati...