INGER DIN DEMON

6

Marea absenta a acelui bairam in care Izabela si-a platit pacatul de a nu iubi suficient de mult, a fost Ana. Stiam ca isi dorise din tot sufletul sa fie de fata in momentul in care Izabela va iesi in agonie din apartamentul lui Cris, insa Cris s-a impotrivit. Nu o voia acolo pe Ana. Nu era locul ei acolo. Ce sa faca? Femeia lui nu avea voie sa fie atinsa de altcineva! Ana era metresa lui Cris! Asta era adevarul! Nu o iubea... insa era femeia lui... Iar femeia lui nu avea voie sa petreaca in apartamentul ala. Nu asa cum petreceau celelalte fete... Si nu avea voie pentru inca un motiv: Ana nu avea voie sa fie de fata, cand Cris dadea loviturile. Ce sa faca? Cris era ocupat cu victima lui... In cazul de fata, cu Izabela, iar Ana ar fi fost amestecata in gloata aia de petrecareti... Cris nu-si impartea femeile cu amicii lui!

Lovitura primita de Izabela a fost una dintre cele mai spectaculoase si galagioase si melodramatice din cate am vazut in acel apartament. Izabela a fost la un pas de nebunie. S-a pierdut cu totul. De data asta, am savurat momentul. Am savurat fiecare geamat de durere al Izabelei... Din vina ei... s-a pornit un razboi...

Pentru ca asta este adevarul! De cum am iesit din spitalul in care zacea inca inconstient baiatul care o incasase atat de rau, si am ajuns in satul lui Cris, am avut un sentiment ciudat ca eram priviti... eram urmariti...

Cand am intrat in curtea casei lui Cris, am apucat sa vad, peste drum o privire incarcata de ura... insa, m-am asteptat la asta. Mi-am intors privirea spre pragul casei unde astepta Maia... cu pumnii strasi la piept nerabdatoare sa-si vada fiul, nevatamat, acasa. Cu toate ca dorinta ei a fost sa-i alerge in brate, nu a facut-o. L-a privit lung pe baiatul ei, asteptand parca ceva... Cris s-a apropiat incet, sovaielnic, a intins bratul, a luat in palma sa unul dintre pumnii stransi ai mamei sale si a soptit bland:

- Mama, promit ca nu se va mai intampla sa fiu luat in catuse de acasa... Nu vei mai trece prin asa ceva niciodata! Voi face totul in asa fel incat sa nu se mai intample... Militia nu va mai veni la usa noastra! Sa nu indraznesti sa iti mai faci griji pentru mine! Stiu cum sa ies din belele de acum inainte.

- Cristian, asta inseamna ca nu te linistesti? Doar ca incerci sa te feresti de ei?

- Cam asa, mama... Nu te pot minti... dar voi avea mai mare grija de acum inainte... Voi fi bine... Promit... Ce face Baby?

- Doarme...

- Ma duc s-o vad. Mi-a fost atat de dor de ea!

Cris s-a indreptat spre camera unde stia ca era micuta lui surioara... insa, in drum spre acea camera, Viola a trecut pe langa el. Ochii ei erau doua flacari vii. Viola l-a privit cu o ura palpabila in acel moment. S-a oprit o singura clipa, s-au uitat unul la altul, ea a strans buzele si atat a fost tot... Fata a disparut intr-o camera, iar el in alta camera. M-am intrebat in prima secunda de ce a avut Viola aceasta reactie la vederea lui Cris. Ma asteptasem ca Viola sa ii sara in brate fericita ca fratele ei ajunsese acasa, insa in secunda urmatoare, am inteles-o. Fata avea deja prietene si prieteni... colegi de clasa... copii din vecini... si toti acestia au aflat de faptul ca fratele ei fusese luat de militie si tinut in arest... si toti acestia au stigmatizat-o pe ea pentru ca avea un frate ca si Cris Reyn... un proscris in satul lui... un paria... un exclus... Asta a insemnat ura din ochii ei. Faptele lui se rasfrangeau asupra familiei lui. Daca Maia avea deja intelepciunea sa nu mai ia in seama barfele si vorbele si povestile din sat, sora lui era mult prea frageda pentru a face fata batjocurii si cruzimii celorlalti copii din sat, cu care se intalnea zi de zi...

De indata ce Maia nu si-a mai vazut copiii, s-a intors spre mine:

- Ce-ai facut cu el, Eduard? Ce-i cu schimbarea asta la el? Niciodata nu mi-a vorbit cu tonul asta?