INGER DIN DEMON

3

- Edi, de unde stii ca sunt insarcinata? Ma intreba ea, in timp ce dansa relaxata... Da! Eva avea dansul in sange...

- Am pus cap la cap cateva lucruri... Am raspuns eu misterios... - Eva... Am o memorie foarte buna... Stiu ca perioada ta e regulata... Am retinut cand ai fost anul trecut... in cele cinci saptamani... In legiune am tinut socoteala si de aceea am vrut sa incercam din acea zi. Am stiut ca esti la ovulatie, deci la mijloc... Deci saptamana asta ar fi trebuit sa fii... in perioada... si nu ai fost... deci, ce concluzie sa trag cand te vad incercanata, usor palida si usor obosita...

- Pregatirile pentru nunta ar fi putut duce la simtomele astea...

- Eh! Dar pregatirile pentru nunta pot duce si la marirea sanilor tai?

- Aici m-ai prins... chicoti ea, muscandu-si usor buza...

- Ei vezi? Nu a fost greu... Dar tu de cand stii?

- Tot de saptamana asta... Nu aveam cum sa stiu mai repede!

- Frumos moment ti-ai gasit ca sa imi spui! Mi-a placut! S-o vezi pe mama cand ii voi da vestea! Deci sper ca stii ca nu ai voie sa faci efort si sa nu dansezi in noaptea asta pana la epuizare...

- Esti cumva doctor? Ma intreba ea, razand de data asta.

- Nu! Dar mai bine sa ai grija decat sa se intample ceva cu tine...

- Edi, stai linistit! Voi avea grija! Ma linisti ea, zambind in continuare...

Dansul a durat ceva pana cand l-am auzit pe staroste vorbind din nou, invitand lumea la aplauze, si apoi, invintand nasii la dans... Oh! Cris si Emily au inaintat pe ringul de dans... la fel de frumosi ca anul trecut... Tinuta lui Cris era stralucitoare... iar Emily nu era mai prejos...

Am dansat doar noi o melodie, apoi am facut schimb. Cris a invitat-o pe Eva iar eu am intins bratul spre Emily.

- Edi, esti nebun ca si Cris! Incepu Emily, zambind.

- Stii, tu! Cine se aseamana se aduna!

- Cred ca Eva a avut un soc cand a aflat ce ati facut. Daca eu am fost foarte surprinsa, imi pot inchipui cum s-a simtit ea.

- Emily, as fi vrut sa ii spun inainte de a pleca... Crede-ma! Insa m-am temut sa-i spun... Cred ca ti-a explicat si Cris de ce am ales sa procedez asa. Nu as fi putut sa ii spun, oricum nu am avut nici timp sa ii spun, pentru ca gandul sa fac nunta cat mai repede m-a lovit dupa ce m-am despartit de ea... Ea a fost vinovata de gandul asta, crede-ma! M-am temut pentru ea! Daca nu m-as fi intors? Anul de dinainte a fost unul care mi-a deschis ochii larg... Si nu m-am mai dus la fel de increzator ca mie nu mi se poate intampla nimic... M-am temut, Emily... Pune-te in pielea ei... Sa iti pregatesti nunta... si sa afli ca mirele nu se mai intoarce...

- Ai dreptate... a murmurat ea, iar zambetul i-a disparut instantaneu.-  Dar ai fi putut sa astepti sa ajungi acasa si abia apoi sa te apuci de pregatiri... impreuna cu ea...

- Nu am vrut sa mai astept!

- Si daca nu ar fi vrut Eva sa iti fie sotie?

- Emily, stiu ca ma iubeste!

- Da! De asta poti fi sigur! Recunoscu ea, zambind din nou.

- Stiu ca am riscat, dar impulsul de atunci a fost extrem de puternic.

- Pe tine te inteleg, dar nu il inteleg pe Cris... Cum de nu a incercat sa te opreasca?

- A fost si el surprins de ideea mea... dar el ma cunoaste... Stie ca nu dau inapoi... si ca nici nu are rost sa incerce sa ma convinga.