INGER DIN DEMON

1

- Eva ma cunoaste mult prea bine! Mult prea bine, repeta el ultimele cuvinte... cu un ton ciudat, apoi continua: - Nu pot s-o iau asa, pur si simplu! Trebuie sa treaca noaptea asta... Trebuie sa aiba timp sa se gandeasca la mine, altfel nu o pot avea!

- Dar s-a asteptat sa-ti faci mutarea! S-a vazut clar ca te-a tot provocat!

- Stiu! Si sunt convins ca acuma se intreaba ce se intampla cu mine... Ea stie cum actionez eu... Stie ca nici nu le dau baietilor timp sa se dezmeticeasca, pana sa le iau fata... Ea ma cunoaste, Eduard... Aici in sat e din ce in ce mai greu sa imi fac numarul... Nu imposibil, insa cere mult mai mult tact... Si mult mai multa rabdare... Dar Eva va fi a mea! Trebuie! Acum mai mult ca niciodata!

- Si, daca baiatul nu sta pana maine seara, iar tu nu mai ai ocazia sa ii vezi si lui reactia? Ai asteptat ani de zile pentru reactia baiatului... iar tu risti acum s-o pierzi...

- Hm! Aici ai dreptate! S-ar putea sa pierd ocazia asta! S-ar putea sa mai am de asteptat ani de zile pana sa mai am o ocazie ca si asta! Voi incerca, totusi, in noaptea asta! Nu risc! Da! Asa am sa fac!

Se lasa pe spatarul scaunului, cu fruntea incretita, gandindu-se probabil cum sa procedeze ca sa aiba sorti de castig...

- Hai, afara! Se hotari el brusc, ridicandu-se de pe scaun, lasandu-si halba de bere, pe jumatate plina, pe masa si se indrepta spre iesire, fara a privi in jurul lui... Eu l-am urmat fara sa comentez... Era destul de agitat ca sa mai pun si eu pe foc. Racoarea noptii m-a infiorat. Cris s-a intors spre mine, usor incruntat:

- Eduard, ca sa incerc s-o am pe fata asta ar trebui sa ramai singur... Si asta nu imi place!

- Nu te gandi la mine, Cris! Fa-ti damblaua! Scapa de obsesia ta! L-am linistit eu, asezandu-mi palma pe umarul lui.

- Si tu ce vei face, cat timp eu imi indrept tunurile spre Eva?

- Cred ca ma duc acasa...

- Nu! Nu te duce acasa la tine! Te duc la mine acasa... Te odihnesti... Si ne vedem maine intr-o vreme... Te rog... adauga el.

M-a privit, inca incruntat, asteptand raspunsul meu. Eva chiar era o obsesie pentru el. Se vedea asta din toata fiinta lui. Isi dorea mult sa puna mana pe fata asta. M-am hotarat repede. Ce s-o mai lungesc?

- Bine! Daca nu o deranjez pe maica-ta, dorm la tine!

- Ce s-o deranjeze?!

- Bine, ma! Se trezeste cu mine in casa, asa dintr-o data! Si tu nu esti nicaieri!

- Da-o naibii! Nici nu trebuie s-o bagi in seama! Se rasti el nervos.

Vorbele lui m-au socat si nu m-am putut abtine sa nu ii spun si lui:

- Cris, va trebui sa discutam despre felul in care vorbesti si te comporti cu mama ta! Eu am principii solide in privinta asta!

Reyn ranji doar, dezvelindu-si caninul.

- Serios, Cris!

- Bine, ceda el, redevenind serios... – Vom discuta despre asta. Dar, spune-mi! Nu te superi? Nu te deranjeaza ca te las singur?

- Nu! Pe bune!

Sincer, as fi vrut sa raman sa vad cum o va aborda pe frumoasa Eva... dar el avea dreptate: nu cunosc pe nimeni in satul asta... si nu era indicat sa raman singur... Asa ca m-am dus la Cris acasa si m-am instalat in fata televizorului, dupa ce a plecat el, nu inainte de a-mi arata unde este camera unde ma voi putea odihni. Ce noroc ca aveau videoplayer... Nu multi aveau... Si la ora la care am ajuns noi la casa lui Cris nu mai era nimic la televizor. Doar propaganda politica si laudarosenii de tot felul... Uneori ma uitam la Steaua fara nume, sau la Floarea din gradina, si uneori eram fascinat de Teleenciclopedia... insa acum, era tarziu... Emisiunile s-au terminat demult.