INGER DIN DEMON

3

Era si normal sa puna intrebarile astea. Nu ar fi fost el daca nu ar fi stiut totul mereu, insa eu oricum eram hotarat sa nu pomenesc nimanui despre misiunea din Nigeria... Nu era de povestit... Inca aveam cosmaruri cu chipurile rebelilor omorati in jungla... Asa ca am ocolit raspunsul direct. Oricum nici nu era momentul povestilor de groaza... Cine dracu povesteste despre asa ceva la o nunta!?

- Iti povestesc alta data! Acum ne bucuram de voi doi! Ultima data cand te-am vazut, erai disperat, agitandu-te pe marginea prapastiei... si uita-te acum la tine... fericit cu fata asta de mana... Sa stii ca m-am gandit de multe ori la tine... Acolo unde am fost, nu functioneaza posta... Nu am putut sa-ti scriu... Nu am stiut nimic din ce se intampla aici... dar m-am intrebat de foarte multe ori... ce s-a intamplat dupa ce am plecat eu. Te-am lasat in cea mai neagra perioada a ta... si te regasesc glorios... Dar povestim maine! Azi trebuie sa va bucurati de voi...

In acel moment am observat un nou val de oameni ce intrau in cort... M-am oprit... Nu era timp pentru evocari... Era nunta lor si aveau niste obligatii ce tineau de mire si mireasa... Trebuiau sa isi intampine invitatii. Le-am zambit si m-am dat la o parte... Privind in urma lor... Cat era de frumoasa Emily... Superba... In acel moment mi-a fost mai draga ca oricand... Era cu adevarat un inger... Ea a schimbat lumea lui... si implicit pe a mea...

Daca o iubeam in acel moment? Da! Mi-am simtit din nou stomacul fluturand in momentul in care am vazut-o... Spre surprinderea mea ea era in stare sa-mi trezeasca fluturii din stomac... Nu simtisem asta in momentul in care am vazut-o pe Andreea... Insa erau niste fluturi ciudati... Nu era deloc dorinta fizica... la adresa fetei lui Cris... Nu... Era cu totul altceva... ceva mult mai profund... mai adanc... Nici nu imi puteam explica ceea ce simteam, insa, da! Nutream sentimente puternice la adresa ei... Nu era pasiune! Nu era nimic vulgar! Era ceva, altceva!

I-am lasat acolo, la intrarea in cort si eu am continuat sa imi caut un loc in multimea asta de oameni... Aveam inca in minte chipul lui Cris... Ochii lui era atat de senini... ochii lui ii oglindeau acum cele mai frumoase trairi... Cris era fericit si multumit de alegerea lui... si implinit... Acum, Emily era lumea lui...

Asadar, ma aflam la o nunta la care era prezenta si Eva, pentru care aveam un imens regret... Faptul ca eu fusesem cel care am venit cu ideea sa mergem in sat in seara in care Cris a sedus-o... Si aveam acum o imensa multumire de sine: tot eu fusesem cel care a vrut sa cunoasca fata... pe Emily, fara sa stiu ca voi schimba soarta... si cursul vietii lui Cris... Iata-l acum mire... Cris Reyn s-a oprit din frant suflete... Oare reuseste sa doarma noaptea gandindu-se la sufletele ranite de el? Nu imi doream sa fie urmarit de remuscari, insa era posibil ca el sa se macine inca pentru faptele lui... pline de cruzime...

Am fost pe punctul sa ma asez la o masa mai retrasa, ca sa pot urmari in voie toata noaptea, cand m-au oprit cativa baieti din sat. Uau! Pe mine! Voiau sa imi vorbeasca:

- Eduard, faina surpriza i-ai facut lui Cris! Exclama unul dintre ei, ranjind satisfacut.

- Nu a fost ideea mea, am raspuns zambind cu un zambet de complezenta. – Mireasa a tinut sa il surprinda...

- Dar v-a iesit! Am savurat momentul! Nu l-am vazut niciodata asa de socat...

- Stiu! Nici eu nu l-am vazut niciodata in starea asta! Dar nu l-am vazut nici mire pana acum.

- Unde ai disparut, ma? Asa dintr-o data el a fost singur! Toata lumea a crezut ca v-ati certat dupa faza aia cu Emily! Eva nu a vrut sa ne spuna nimic despre voi doi...

- Cred ca nici Eva nu stia unde sunt eu, din moment ce nu a stiut nimeni luni de zile... Sa ma cert cu Cris? Pe ce motiv?

- Pentru Emily!