INGER DIN DEMON

1

Apoi m-a luat de mana si m-a tras in casa, fara o vorba, si nu s-a oprit pana in fata usii camerei unde era mama... a apasat energic pe clanta si s-a grabit s-o anunte:

- Uite, Elena, cine e aici! Striga el fara sa se mai poata controla...

Mama s-a ridicat in sezut, cu ochii obositi de somn sau poate de plans, si m-a privit lung, lung de tot... Doamne, ce imbatranita era mama mea... Parca nu trecuse doar un an... parca trecusera doazeci de ani... Ochii incercanati, afundati in orbita... cute adanci intre sprancene... buzele coborate definitiv in jos... Parul albit de griji... Oh! Ce i-am facut mamei mele! Am torturat-o... Asta a fost efectul Legiunii straine! Asta a fost efectul visului meu din copilarie! Mi-am imbatranit mama... Da... Asta am facut! Cu siguranta, vestea ca eu sunt dat disparut, nici nu stia unde, pentru ca ni s-a spus clar, ca in mod normal, nici nu exista aceasta operatiune, aceasta veste a doborat-o... Mama mea era acum o batranica obosita de viata... in doar un an de zile! Un an! Oh! si mai aveam unul! Inca nu s-a terminat! Inca mai putea sa primeasca vesti terifiante... Inca mai avea de plans un an, iar eu nu puteam sa ii opresc lacrimile... Nu puteam s-o linistesc... Nu dupa operatiunea mea din jungla africana... Nu mai puteam sa spun ca mie nu mi se poate intampla nimic... Ca sunt invincibil... Inca un an de cosmaruri... Inca un an de nesomn pentru mama mea...

- Eduard! Eduard! Fiule! O, Doamne! Esti acasa!

Am ingenuncheat langa pat si am imbratisat-o fara sa pot vorbi... Nu am avut glas... Eram inecat in emotiile care m-au coplesit deja... Mama imi tremura in brate... si plangea in hohote...

Momentul revederii a fost unul foarte emotionant... insa, sincer, m-am asteptat la asta... Parintii vor fi intotdeauna cei care nu iti vor insela asteptarile...

Dupa ce ne-am revenit din emotia revederii, ne-am asezat la masa.

- Fiule, pana nu incepi sa ne povestesti ce s-a intamplat cu tine si cum de noi am fost anuntati ca esti disparut, trebuie sa iti spun ca am avut o vizita la inceputul lui august...

- A fost Cris? E bine? am sarit eu, tradandu-mi teama ca el s-a pierdut in nebunia lui...

- Nu, raspunse mama zambind usor... – Nu el... Pe el nu l-am mai vazut din Decembrie... din ziua in care am crezut ca mor... din ziua in care mi-au spus ca esti disparut... murmura ea in continuare.

Oh! In decembrie! Atunci cand l-am salvat pe Spencer... Unitatea militara mi-au anuntat parintii... Bine ca nu i-au anuntat ca am murit... Mama nu ar fi rezistat socului... Dar altceva m-a pus pe ganduri... L-a vazut pe Cris in Decembrie... Deci Cris nu si-a luat viata... Cris a rezistat despartirii... Prietenul meu traieste! Astea mi-au fost gandurile cand mama a continuat:

- Nu Cris... dar el e bine... Chiar foarte bine... A fost viitoarea lui sotie...

- Ce? Nu stiu ce fata am facut, dar stiu ca socul a fost unul extrem. Cris se insoara? Cris Reyn si-a ales mireasa? Nu! Nu am auzit bine! Si ce sa caute mireasa lui aici? Ce legatura au parintii mei cu mireasa lui, indiferent cine era! Poate e Ana! Poate ca s-a hotarat sa se opreasca totusi la Ana... Poate ca a gasit consolare in bratele Anei, dupa ce Emily a plecat acasa... Emily nu are cum sa fie! In primul rand nu era in zona si in al doilea rand, ea nu avea de unde sa stie unde locuiesc parintii mei...Ana stia foarte bine unde locuiesc... Doar era din satul meu... insa cum de a avut ea curajul sa vina singura la parintii mei sa ii cheme la nunta ei cu Cris? Sunt sigur ca Ana stie ca parintii mei stiu ce mi-a facut... Nu aveau cum sa nu afle! Betia mea crunta de atunci, nu a putut trece neobservata... si pana atunci o pomenisem pe Ana in casa, in fiecare zi... Ei! Ce sa-i faci! Iubire adolescentina! Nu am avut cum sa tin doar pentru mine faptul ca eram cu cea mai frumoasa fata din satul ala... si ca iubeam nebuneste... Am fost vazuti impreuna... Am fost vazut iesind la crapatul zorilor din casa ei, condus pana la poarta... sarutat in fata portii... Asa ceva nu poti ascunde intru-un sat... unde toata lumea se cunoaste... pana la a nu stiu cata generatie... Tot arborele genealogic se stia in orice sat... Cum de a avut curajul sa vina singura aici sa ii anunte ca se casatoreste cu Cris, chiar daca mama poate nu stia ca tocmai Cris mi-a luat-o? Ca tocmai Cris m-a facut sa plang atunci... Stiind acum ca mama ii spusese lui Cris ca eu sunt dat disparut... si nu cred  ca Cris a putut tine doar pentru el aceasta veste, tocmai fata de Ana...