INGER DIN DEMON

2

- Vom vedea! Zambi ea...

- Da! Vom vedea! Adica, vei vedea ca va fi bine! Hai sa ne odihnim acum... Sunt obosit... am incheiat eu discutia... Nu mi-a placut directia in care o luase si eram mult prea obosit sa imi pot controla cuvintele... Avea si ea dreptate... In acele cinci saptamani de vis, am avut si eu, si ea, tendinta sa ne controlam sa nu gresim cu ceva... Insa intr-o casnicie nu poate fi totul doar lapte si miere... Ar putea fi si discutii in contradictoriu... dar eu chiar nu ma temeam de aceste discutii... Nu eram o fire foarte certareata... Asta nu inseamna ca sunt mamaliga... si nu imi sustin o parere... Insa, nu pana sa ajung la o cearta cu injuraturi si amenintari violente...

Am adormit repede... Cred ca inaintea ei... Oboseala drumului si a emotiilor si a placerii simtite in bratele ei, m-au doborat pana la urma...

M-am trezit singur... In primul moment, nu am stiut unde ma aflu... Apoi m-am dezmeticit si m-am ridicat repede... Eva nu era langa mine! Asta nu mi-a placut! Eu asta am asteptat un an de zile! Sa ma trezesc alaturi de ea!

M-am imbracat repede si am iesit s-o caut. Am gasit-o in bucatarie... in fata aragazului. Cand mi-a auzit pasii, ea s-a intors si mi-a zambit:

- 'Neata, iubire, am salutat-o eu, grabindu-ma s-o imbratisez... usurat ca ea este bine... – De ce ai plecat de langa mine?

- Am vrut sa te odihnesti bine... Eu nu am mai putut sa dorm... e deja amiaza... Imediat e gata pranzul...

- Mmm! Miroase bine! am recunoscut eu... amintindu-mi totodata ca Eva era o buna gospodina si gatea excelent. Am sarutat-o lung, dupa ce i-am dus o suvita groasa de par, dupa ureche, apoi am continuat: - As fi vrut totusi sa ma trezesc cu tine!

- Lasa, ca avem timp de acum inainte, chicoti ea, binedispusa.

- Ai dreptate! Vom intra in normalitate... de azi inainte... Azi mancam... si apoi mergem la Cris...

- Cris... e la birou... pana pe la sase...

- Oh! Am uitat! Bine! Asteptam ora sase... Ei sunt bine?

- Da... raspunse ea, nu prea convinsa, totusi...

- Eva! Sa nu imi spui ca nu se inteleg bine!

- Ei se inteleg foarte bine... E aceeasi iubire... Dar Mili nu poate sa ramana insarcinata... Ea e foarte suparata din cauza asta...

Oh! Doamne! Asta sa fie urmarea monstruozitatii din galerii? Ea sa nu aiba sansa sa fie mama? Nu! Nu se poate!

- E sterila? Dovedit clinic? Are hartii doveditoare?!

- Nu... dar ei incearca de un an de zile... si nimic, Edi... Emily e suparata rau!

- La naiba! Daca nu are dovada, nu are de ce sa fie disperata! De ce, naiba nu ii explica Cris? El stie foarte bine!

- Cris nu stie cat de afectata este ea... Inca... Sunt sigura ca ea inca nu i-a spus cat de tare o doare... dar mi-a spus mie! E suparata... isi doreste un copil... Isi doreste sa ii daruiasca lui Cris un copil si se teme ca nu va fi in stare sa ramana insarcinata.

- Of! Nu cred ca el nu stie! Nu cred! Probabil nu vrea sa aduca vorba... dar sunt sigur ca el stie ce e cu ea...

- Crezi?

- Absolut sigur! Fara niciun dubiu! Eva, il cunosc! Imi pare rau pentru ei...

Mi-am amintit brusc, faptul ca Ana ii pomenise de copii... De unde naiba, mi-a revenit asta in minte, nu stiu, insa da! Si Ana a vrut sa-l transforme in tata pe Cris... Dar eu stiu sigur ca pentru el nu era atat de grav... si ca va gasi o solutie de compromis... Insa, sa o simta pe ea suparata si trista, e certitudine! O simte si se consuma pentru tristetea ei, pentru ca, mai mult ca sigur ca el se invinovateste inca pentru cele intamplate in galerii... si mai mult ca sigur ca el banuieste motivul pentru care ea ar putea sa devina sterila... Uterul ei a fost ranit... Aproape ca i-a adus moartea... iar Cris stie asta!