INGER DIN DEMON

19

Cand am intrat, prima persoana pe care am vazut-o a fost Eva mea... Sedea pe sofaua din piele alba, atat de confortabila... O imbratisa pe Maia... Cris nici macar nu s-a uitat catre ele... S-a indreptat spre treptele de marmura alba ce duc spre usa camerei conjugale, atat de pustie acum... Atunci cand a trecut pe langa mine, i-am surprins din nou lacrima lunecand pe obrazul lui pe care se putea citi clar disperarea si durerea imensa in care se zbatea... Aceeasi imagine ca si acun trei ani... L-am urmarit cu privirea pana ce a disparut in spatele usii capitonate, trantite cu putere in urma lui...

Abia atunci m-am uitat din nou spre femeile din camera... La fel ca si mine, si ele l-au urmarit pe Cris... toate avand aceeasi expresie in priviri: durere amestecata cu teama si ingrijorare... M-am asezat pe unul dintre fotolii... Tocmai pe cel pe care sezuse Cris atunci cand Emily ne-a dat vestea cea mare si ne-a asteptat sa ne bucuram de ea... Femeile vorbeau in surdina... Nu ca si atunci cand am sosit noi... Atunci a fost veselie generala... Acum era o tristete fara margini...

Femeile l-au urmarit tacute, fara sa incerce sa ii mai vorbeasca... si atunci cand el a disparut in camera lui, ele m-au privit pe mine.

- Edi, cred ca ar fi cazul sa mergem acasa, sopti Eva.

- Eva, nu mergeti inca... Va rog, mai stati putin... insista Maia... Stiam de ce... Ea recunoscuse starea lui Cris de acum trei ani jumate... Sunt sigur ca la fel s-a intamplat cand Cris s-a intors acasa dupa ce Emily i-a spus clar ca vrea sa mearga acasa... iar acum se temea de Cris... Se temea ca el se va pierde de tot...

- Maia, poate ca reuseste sa doarma putin... Are nevoie urgenta de somn... Cris nu va rezista daca nu isi reface resursele.

- Nu! El nu va dormi! El se va ineca in alcool... Vei vedea!

- Si ce putem noi face cu el? Nu vezi ca nu asculta de nimeni! Maia, noi nu vom fi aici cand Emily va afla de Sara... Nu voi putea suporta durerea ei... Stiu ca nu o voi mai vedea multa vreme de acum inainte daca nu se intampla miracole...

- Eva... te inteleg, dar azi, te rog, azi mai ramai putin... Esti singura care ii poate vorbi acum.

- De ce spui asta?

- L-am auzit cand si-a cerut iertare... Nu am crezut vreodata ca il voi auzi cerandu-si iertare de la cineva, in afara de Emily... De mine nu asculta... pe mine ma trimite in camera si atat... Doar tu il poti face sa reactioneze...

- Maia, exagerezi... Eduard are la fel de multa influenta.

- Da! Eduard are influenta uneori, dar atunci cand e nevoie de autoritate, tu ai mai multi sorti de castig...

- Bine, Maia, mai ramanem... Sper sa nu fie nevoie de calmari... Poate s-a intins sa se odihneasca.

Tocmai in acel moment, s-a auzit un zgomot de sticla sparta iar Eva a tacut si s-a uitat inspre camera lui Cris. Apoi ochii ei m-au cautat pe mine... Oh! Eva s-a temut in acel moment! Cu siguranta, Eva a retrait momentele pline de agresivitate din trecut... A incremenit de-a dreptul. Nu am mai asteptat nicio secunda in plus. M-am ridicat si m-am repezit pe trepte. Nici nu am batut la usa... Nu am am vrut sa imi strige iar prin usa sa il las in pace! Nu! Am intrat peste el si l-am surprins in refularea lui... Camera duhnea a alcool... si peste tot erau cioburi de stricla...

- Cris ai innebunit! Cris, ce dracu' faci? L-am intrebat, aproape urland, incercand sa ajung la creierul lui infierbantat... Cris era deja beat... Deja... in doar cateva minute... Asta inseamna ca a ingurgitat o cantitate mare de alcool in foarte scurt timp si ca raul de acum venea... Va fi un nebun beat... Asa cum fusese cand sparsese masa de sticla din camera de zi... insa mult mai grav...