INGER DIN DEMON

2

Da... Asta era iubire oarba ! Atunci cand esti in stare sa simti ceea ce simtea ea in acele momente, pentru cineva care a lovit-o atat de crunt, asa cum a facut-o el! Sarmana fata! Nu mai avea in acele clipe niciun pic de ura in ochi. Poate, dupa ce se va asigura ca el este in afara oricarui pericol, isi va permite sa simta din nou durerea ei si implicit un fel de ura la adresa lui... Dar ura asta era doar la suprafata... iubirea ei era mult mai adanca!

Acum, insa, nu era momentul sa o analizez in profunzime pe fata asta, cand calaul ei era intr-un real pericol. Am dat sa ma apropii de el, sa incerc sa-i apar spatele, insa un alt grup de patru baieti s-a format cu gand sa-l atace pe Cris. Astia nu aveau nimic in maini si cand m-am uitat mai bine la ei, i-am recunoscut. Nu erau din satul asta, erau din satul meu. Pe doi dintre ei ii stiam foarte bine. Fusesera loviti de aceeasi persoana: Cris Reyn. Acum ei aveau ocazia, probabil singura ocazie sa se razbune.

M-am apropiat rapid de ei si am reusit sa ma interpun intre ei si Cris. L-am oprit pe unul dintre ei:

- Ce vrei, ma! Se ratoi el.

- Simon! Urmeaza sa faci o greseala imensa! L-am vazut cum se bate! O sa v-o luati rau!

- Nu prea cred! E singura noastra sansa sa ne razbunam! Nu ne poti opri! Sau esti cumva de partea lui?

L-am privit un scurt moment si apoi m-am hotarat sa ii raspund:

- Da! Sunt de partea lui! Vreti sa ma bateti si pe mine?

- Stai de-o parte! Altfel nu tinem cont ca esti de la noi!

Ma impinse cu dispret si isi continua drumul, hotarat sa aiba ocazia sa dea macar o data in cel care il lovise candva in alt mod, insa eu eram deja hotarat sa nu ii las sa se apropie de Cris, asa ca din doi pasi l-am oprit si i-am secerat picioarele, apoi l-am lovit in plex pe inca unul dintre ei. Nici nu am apucat sa-l vad cum se incovoaie si cade la pamant, sub puterea loviturii, ca am lovit din nou si inca unul dintre ei se tinea de stomac, clatinandu-se, iar la ultimul i-am dat un genunchi in testicule... Cred ca va inchipuiti ca si acesta a iesit din lupta inainte de a incepe. Am ramas in picioare intre ei, privindu-i pe rand, apoi le-am spus printre dinti, inca sub efectul adrenalinei:

- Si asta e nimic pe langa ceea ce poate el!

Cei patru nu au mai avut niciun chef sa se bata. Au reusit sa se ridice si s-au indepartat cat au putut de repede de zona fierbinte iar eu mi-am permis sa vad in ce stare e Cris.

Vai de capul meu ce am vazut!

Furia dezlantuita! Cris era de nestapanit! Am avut dreptate! Scandalul din centru a fost nimic pe langa ceea ce era aici, acum. Insa eu nu aveam ce sa fac. Daca in centru am impartit pumni in drepta si in stanga, acum nimeni nu ma vedea pe mine. Toti il vedeau pe ei si toti au vrut sa ajunga la el! Nici nu aveam ce sa ma bag intre el si restul lumii... nici nu m-ar vedea... Nici nu mi-ar recunoaste chipul... Era setat pe autoaparare si dadea in tot ce misca in apropierea lui. Abia acum a aratat ce poate! Era ca un luptator de arte martiale dintr-un film de actiune... Invartea bata aia din mana lui cu atata dexteritate incat nimeni nu se putea apropia de el... chiar daca aveau in mainile lor furci si bate. Nimeni! Spre usurarea mea randurile atacantilor s-au rarit indeajuns incat sa stiu sigur ca Reyn nu mai era in pericol si mi-am permis sa-l privesc cu atentie. Statura lui inalta, trupul lui bine cladit, insa atat de maleabil si mobil il avantajau acum. Avea cunostinte temeinice de arte martiale si avea si o rapiditate uluitoare... Insa stiusem asta... Nu era prima data cand il vedeam in actiune... L-am mai vazut... insa acum era un alt Cris... Pana acum, el o facuse doar din distractie... doar din pofta de a lovi... Acum, el era un inversunat... Acum el era de neoprit... Am decis sa nu intervin... si am ales sa vad daca s-a intors Iacob. Spre norocul meu, l-am gasit destul de repede. Am urcat in masina si i-am spus sa incerce sa se apropie cat poate de mult de locul unde era Cris...