INGER DIN DEMON

3

Cu siguranta, Eva a ajuns sa il cunoasca foarte bine! Sunt sigur ca a vazut inca din prima zi interesul lui Cris pentru nepoata ei... Daca Andreea a vazut, Eva cu atat mai mult... Si a avut la dispozitie destul timp sa ticluiasca un plan la fel de diabolic precum cele puse la cale de el... Sa il ademeneasca in bratele nepoatei sale si apoi sa-i dea lovitura de gratie in fata tuturor, la fel cum facuse el! Nimic fara spectatori!

Asta ar fi razbunarea perfecta, insa, daca ea isi duce la bun sfarsit planul, daca exista unul, bineinteles, atunci Eva va fi nevoita sa se mute... insa nu stiu unde, pentru ca razbunatorul Reyn ar gasi-o si in gaura de sarpe si i-ar sari la beregata, asigurandu-i o moarte lenta... Sunt sigur ca asta ar face Cris daca ar descoperi ca Eva i-a pus gand rau!

Nu! Nu cred ca Eva ar fi atat de proasta sa incerce sa se razbune in felul asta, fara sa se gandeasca la consecintele grave, ce nu s-ar fi lasat asteptate.

Ar mai fi o varianta: ca Eva sa ii fi spus fetei cine este Cris si fata sa faca de capul ei! Tot ce se poate ca fata sa vrea doar sa se joace cu Cris!

Of! De ce trebuie sa plec tocmai acum? Nu-mi ramanea sa fac altceva decat sa ma rog ca fata sa nu fie atat de cruda pe cat ar merita Cris sa fie, pentru ca nici nu va sti ce a provocat!

Astea imi erau gandurile in timp ce am dansat cu Andreea... Acum, imi trageam sufletul la un ultim pahar de vin de la ultimul bal de dinainte de plecare... la o masa de plastic... cu Andreea in brate... cand l-am vazut apropiindu-se singur, insa foarte fericit... Cu toate ca era inspre dimineata, chipul lui era proaspat si radia in continuare... Avusese o noapte unica si asta se vedea clar din toate miscarile lui... Zambea in continuare, larg, descoperindu-si dintii, muscandu-si usor coltul buzei de jos, semn ca era in alta parte cu gandurile... El, care mereu paruse plictisit de viata, absent la tot ceea ce il inconjura, acum era mai prezent decat oricand, mai viu decat oricand, chiar daca gandul lui era la ea... S-a asezat langa noi, pe scaun, cu spatarul in fata lui, rezemandu-si coatele pe spatar si sprijinindu-si barbia pe brate... Nu a spus nimic in primul moment, asa ca am inceput eu:

- Cris, se pare ca ti-a reusit. Ai pus mana pe ea. Ai reusit sa-i enervezi din nou pe baieti. Erau foarte nervosi. Am tras cu urechea. Ai grija. Gabriel are de gand sa nu se lase. El inca mai spera. Insa te-am vazut la un moment dat, indreptandu-te spre mese, cu ea dupa tine. Erai foc si para. Am tinut sa aflu amanuntele acelei scene la care asistasem, la inceputul serii, uitand ca o aveam pe Andreea in brate si ca el nu isi va dezvalui sufletul in prezenta ei.

- O sa-ti spun alta data. Eu plec acasa, tu ce ai de gand sa faci? Raspunse el, aruncand o privire scurta spre Andreea, dandu-mi clar de inteles de ce nu e dispus sa imi raspunda la intrebare.

- Raman la Andreea, nu am terminat de povestit... ne vedem diseara. Odihna placuta!

Stia si el ce aveam eu de gand sa povestesc cu Andreea, asa ca nu a insistat sa ma intorc cu el acasa. Era mult prea priceput in asta, ca sa ma priveasca cu subintelesuri si sa faca aluzii deocheate, cum probabil ar fi facut altul in locul lui. El nu a insistat, a luat-o ca pe ceva normal, chiar daca fata care-mi sedea in brate, nu era alta decat una dintre cele lovite de el, cu doar cateva luni in urma. Nu avea ce sa-l deranjeze... Uitase de ea, in secunda ce a urmat dupa ce usa s-a inchis in urma ei.

Nu a mai lungit-o. S-a ridicat de pe scaun, a dat mana cu mine, la fel de fericit si multumit de el si de alegerea lui si s-a indepartat, cu pasi domoli, din nou cu mersul lui elegant, cu mainile in buzunare, fara sa se grabeasca...

- Andreea, sunt al tau de acum! Am murmurat incet la urechea fetei...

- Hai sa mergem...

Ne-am ridicat si noi si ne-am indreptat, tinandu-ne de mana, spre casa fetei... Nu am stiut unde locuieste... Era ceva distanta pana la ea... insa nu mi-a parut rau... Mijeau zorii pe cand am ajuns in fata portii ei.