INGER DIN DEMON

1

A doua zi, am incercat sa sun acasa la Cris. Mi-a raspuns Maia. Nu stia nimic de Cris. Doar atat ca nu e la birou... Hm! Am fost sigur ca el s-a dus la Emily. Am aflat doar ca el s-a calmat seara trecuta si nu a mai izbucnit, insa nici nu a urcat in camera. A ramas acolo pe sofaua din camera de zi.

Inspre seara am incercat iar sa dau de el insa am avut acelasi raspuns. Nebunul asta nu a sunat acasa... Nu le-a spus nimic... insa am avut noroc cu mama Emilyei care a reusit sa afle ca Reyn era cu Emily... Huh! Macar nu a facut ceva nebunesc din nou... Insa cum oare a reusit el sa rezolve sa ramana cu Emily atata vreme? Dar de ce ma mir? El va gasi mereu o portita sa isi rezolve problemele...

Asa a trecut a doua zi de dupa inmormantare... asteptand un semn de la el, insa nimic... Noaptea am tinut-o pe Eva in brate, dar nu am putut sa dorm...

Urmatoarea zi, am avut de mers la unitatea militara. Spre ghinionul meu, am fost nevoit sa plec in delegatie pe cateva zile, lasand-o pe Eva in grija parintilor mei. Plecarea mea a fost in graba si pe nepregatite... tocmai in celalalt colt de tara... Drumul a fost lung si obositor si am ajuns seara tarziu tocmai in Constanta. Aveam de preluat echipament militar, din portul de la Marea Neagra. De cum am ajuns la destinatie, am sunat acasa.

- Eva, sunteti bine?

- Da... Oh! Dupa voce nu era deloc bine.

- Spune, ce s-a intamplat?

- Nu pot sa iti spun... scanci sotia mea...

Cum adica, Eva plange? Oh! Emily! Cris! Nu! Nu acum! Nu cand sunt plecat de langa ei!

- Eva, te rog, spune-mi ce s-a intamplat!

- Mili a disparut din spital, arunca ea bomba, lasandu-ma fara cuvinte, la inceput. Mi-a luat ceva timp sa descifrez cuvintele ei...

Emily a plecat din spital. Emily a disparut de sub ochii lui Cris. Cum dracu' s-a intamplat asta?

- Eva, da-mi amanunte! Am comandat eu, destul de dur.

- Nu stiu amanunte. Maia m-a sunat sa imi spuna ca Emily a plecat din spital si ca Reyn o cauta disperat, si in caz ca ajunge acasa cat el o cauta in oras, sa sune la Nebela.

- Ce vorbesti? Cum sa sune la Nebela?

- Edi, atata stiu si eu! Nimic altceva! Te las acum, ca plange David... Ai grija de tine...

S-a facut liniste la celalalt capat al firului... Eva a inchis... lasandu-ma in ceata... fara nicio explicatie in plus... Imi rasunau in urechi ultimele ei cuvinte. Sa sune la Nebela! Oh! E grav! Daca prietenul meu a ajuns sa apeleze la Nebela... As fi vrut sa fiu si eu acolo! Sa il ajut la cautari... Cris e in aceste momente innebunit de grija. Iar eu nu sunt langa el! Sa sune la Nebela! Asadar, Cris o cauta cu politia pe femeia lui... Asta nu se poate! Ar fi trebuit sa treaca ore bune pana ca politia sa porneasca in cautarea Emilyei... Cris a fortat din nou lucrurile... Apoi un alt gand m-a lovit. Daca Emily a reusit sa plece din spital, Cris nu a fost cu ea. Ce naiba? Cum de o lasase nesupravegheata!? Ce s-a intamplat acolo? De ce nu a fost langa ea?

Eram ca intr-o cusca! Disperat sa stiu totul! Disperat sa aflu ca prietenul meu este bine! Insa nu am mai aflat nimic in acea seara iar eu nu am putut adormi. Mi-a venit sa urc in primul tren sa ajung cumva acasa, insa nu aveam voie.

Toata noaptea m-am invartit in patul incomod... Imi lipsea Eva... Imi lipsea trupul ei moale si ispititor si provocator... imi lipsea chipul ei frumos... Iar acum era ingrijorat pentru Cris. Oare a gasit-o? Oare Emily mai este in viata? Oh! Ultima intrebare m-a trezit de-a-binelea... Daca Emily a facut o nebunie?! Oh! Nu! Oh!