INGER DIN DEMON

1

- E grav, daca nici cu mine nu vrei sa vorbesti! Ma duc s-o iau de gat! Poate imi spune ea, ce s-a intamplat azi! Am amenintat eu, scos din sarite de tacerea lui neobisnuita. Insa ultimele mele cuvinte i-au desclestat maxilarul si a soptit printre dinti:

- Sa nu indraznesti sa te atingi de un fir de par din capul ei! marai el ca un caine turbat, deosebit de periculos... In acel moment, a fost pentru prima data ca m-am temut pentru siguranta mea... Cris a folosit un ton pe care nu l-am mai auzit niciodata. Un ton cu o intonatie ce iti ingheta sangele in vene, un ton deosebit de primejdios, care m-a avertizat ca nu e cazul sa intind coarda mai mult si care mi-a dovedit clar si foarte limpede, ca este vorba despre ceea ce banuisem eu si Maia. Fata era motivul pentru care era el acum in starea asta deplorabila...

Am dat repede inapoi, explicandu-ma totodata de ce am spus aceste cuvinte:

- Hei, hei! Frate! Am glumit! Acum, ca ti-ai desclestat dintii, imi spui si mie ce naiba s-a intamplat?

In sfarsit, Cris si-a ridicat fruntea si si-a intors capul spre mine... In acele momente, norii s-au retras din fata lunii si am fost in stare sa descifrez chipul lui, mult mai bine. Uau! Baiatul de langa mine nu era Cris Reyn! Eram eu, era Sebi, era George si toti ceilalti baieti care au ramas cu buzele umflate dupa ce Reyn trecuse pe langa ei, smulgandu-le tinta inimii lor. Supararea lui era la cote foarte inalte, ochii lui ciudati ma fixau, incercand sa-mi patrunda in suflet, apoi a aruncat intrebarea:

- Eduard, cum de tu ma suporti langa tine?

Ce? Ce legatura am eu cu faptul ca o fata i-a dat cu flit seducatorului incurabil?

- Ce intrebare e asta? l-am intrebat debusolat, fara sa prind sirul gandurilor lui.

- De ce nu ma urasti? Si tu ai fost in iad din cauza mea. Sopti el incet...

Hm! Oare acolo este el acum? In Iad? A inteles in sfarsit ce ne-a facut tuturor? Ne-a aruncat in deznadejde, in durere, in lacrimi... Insa nu era cazul sa incep cu asta! nu era momentul reprosurilor... Asa nu voi afla ce se intampla cu el.

- Ce te-a apucat, omule? Spune-mi odata! Nu ma mai fierbe! I-am comandat eu, incercand sa aflu cat mai repede ce este cu el.

- Eduard, nu mi-ai raspuns la intrebare! Insista el, fara sa se miste, privindu-ma in continuare.

- Serios?! Vrei sa vorbim despre chestia asta? l-am intrebat, fara sa imi vina sa cred ca el chiar asteapta un raspuns la intrebarea lui... ciudata, in momentul de fata.

- Da! Acum e momentul... De ce esti langa mine? Ti-am luat-o pe Ana...

Ah! Da! Stia... Simtea si el durerea noastra... Acum am inteles ce era in mintea lui, sau mai binezis in inima lui... Acum mi-am dat seama ca l-a ajuns blestemul meu de acum sase ani de zile, cand imi dorisem sa ajung clipa in care sa il vad ingenuncheat, si ca asta a fost motivul pentru care am decis ca viata trebuie traita... Mi-am dorit sa il vad la pamant, sa simta durerea crunta din cosul pieptului, sa simta apasarea a tone de lacrimi care vor sa iasa... sa simta ca se sufoca... ca nu mai are aer... sa simta cum se scufunda incet in oceanul de lacrimi... sa simta cum se scufunda incet, dureros de incet in Iad...

Insa, asta a fost atunci demult... Asta mi-am dorit atunci, inainte de a-l cunoaste pe adevaratul Cris Reyn.... Asa ca i-am explicat scurt, in doar cateva cuvinte, de ce nu il mai urasc:

- Daca ai putut sa o iei, nu a fost niciodata a mea. Normal ca atunci as fi vrut sa te omor... Daca as fi putut... Si te-am urat, stii bine! Insa cand am avut probleme atunci in Oradea, cu bataia aia, cand ai intervenit pentru mine, doar pentru ca ai simtit ca eu am avut dreptate, s-a stins toata ura ce o simteam... Am vazut dincolo de aparente... Ti-am vazut adevarata fata, si, tot atunci, am inteles ca de fapt, tu m-ai ajutat. M-ai scapat de Ana... Da! asta era rezumatul trairilor mele de atunci. Da! Noi toti l-am urat pe Cris Reyn in acele momente, in loc sa vedem adevarul, faptul ca fata ar fi meritat sa fie luata la bataie si nu el... Noi, toti l-am invinuit pe el si lui i-am dorit moartea si pe el l-am blestemat... Insa el doar ne-a demonstrat ca fata nu ne iubeste in-de-ajuns si ca de fapt el ne-a facut un bine. Ok. Eu mi-am deschis sufletul, acum era randul lui: - Ti-am raspuns la intrebare. Acum e randul tau. Ce s-a intamplat azi? Ce te-a adus in starea asta?