INGER DIN DEMON

9

Sunt sigur ca si Emily si Cris se vor regasi acolo... Isi vor incarca sperantele si vor fi mai optimisti... iar Cris va scapa de periculosul impuls de razbunare... Eram sigur ca Reyn stia ce ar insemna sa se lase cucerit de acest impuls... Ar fi obsedat de a-l gasi pe tatal sau... Asta in cel mai bun caz, insa, tot ce e posibil ca Emily sa-i fi pus conditii clare in aceasta privinta... Cris nu va risca iubirea pentru razbunare! Nu acum! Si nici de acum inainte! Iubirea lui pentru Emily era incomparabil mai mare decat dorinta de razbunare... iar daca a se razbuna inseamna sa-si puna in pericol iubirea, se va tine la distanta... de tot ceea cea ar putea sa-l tenteze sa inceapa cautarea...

Insa, doua saptamani trec atat de repede! Dupa doua saptamani, Cris si-a reluat activitatea... ca si cum ieri ar fi fost la birou... M-a sunat din prima zi de birou... Eram afara, in curte, atunci cand Eva a venit sa ma anunte ca sunt cautat la telefon.

M-am grabit sa ajung la receptor.

- Salut, Cris!

- Salut... Cum sunteti? A fost prima lui intrebare.

- Suntem bine... David a trecut de colici... Acum e mult mai bine. Dar nu noi am fost plecati. Cum a fost? Pe unde ati umblat? Cum se simte Emily?

- A fost cea mai buna idee de-a mea, din toate timpurile! A fost perfect! Exclama el, entuziasmat. – Edi, nici nu iti poti inchipui cat de bine a fost! Avem niste locuri superbe in tara asta, care merita vazute... Emily a avut de ales intre mare si munte... Ea a ales muntele... Oh! Atata liniste... Emily si-a revenit... E mult mai bine... mult mai optimista... si mult mai linistita...

- Asta e o veste buna, Cris! Ma bucur pentru voi! O gura de oxigen a fost medicamentul cel mai bun. Si pe tine te simt mult mai entuziasmat!

- Asa si sunt! Recunoscu el... – As fi ramas acolo daca as fi putut!

- Cand ne putem intalni, sa imi povestesti mai pe indelete cum a fost?

- Cand ai drum in oras, suna-ma... zilele astea sunt la birou... Emily inca e acasa... Facultatea incepe doar pe intai Octombrie...

- Azi, nu, ca mi-am desfacut motorul la motocicleta, si nu ii dau de capat, dar maine ne vedem...

- Super! Astept telefonul tau! Te las acum ca trebuie sa ma ocup de niste acte.

Normal ca ne-am intalnit a doua zi. Cris era complet schimbat. Nu mai avea tristetea aia de acum doua saptamani... Da! Cris si-a revenit... Am stat de povesti mult timp... Cris era foarte bine dispus... Si-a reincarcat bateriile si acum avea din nou chef de viata... Insa oare cat va tine starea asta de bunadispozitie? Cat timp i-a dat Emily pana sa revina la starea ei disperata sa aiba un copil? Sper ca mult timp...

Au mai trecut vreo doua saptamani de la prima discutie telefonica cu el de dupa vacanta lor binemeritata... Viata cu Eva era exact asa cum m-am asteptat. Eva nu m-a dezamagit. Isi arata iubirea cu fiecare ocazie. Daca in prima perioada m-am simtit usor dat la o parte, dupa ce ea s-a obisnuit cu statutul de mamica, ea s-a relaxat si atentia ei s-a indreptat din nou inspre mine... Era la fel de ironica... insa ironia ei nu era rautacioasa, ci era menita sa starneasca... S-a adaptat usor in casa parintilor mei... Nu mi s-a plans niciodata... si nici nu am observat sa aiba motive sa se planga. Le-am surprins de multe ori pe ea si pe mama povestind vesele, sau chicotind in urma unei glume.

Sincer, nu m-am asteptat sa se inteleaga atat de bine! Eva a trait multa vreme singura... si atunci cand ani de zile nu ai cui sa dai socoteala sau de cine sa tii cont, primesti un aer de independenta de care uneori nu poti sa scapi si care e destul de periculos, pentru ca nu iti da voie sa asculti parerea celorlalti. Insa, Eva mea niciodata nu avusese intentia de a se impune in fata mamei mele... O respecta si ii asculta sfaturile fara sa dea impresia ca ar enerva-o ceva. Am avut dreptate atunci cand ii explicasem lui Cris ca s-ar putea ca Eva sa tanjeasca dupa o adevarata viata de familie... Ca sub aerul ei de independenta sa zaca un dor nebun de parinti, iar eu tocmai asta i-am oferit. Doi parinti care nu au avut porniri de sefi in casa, sau de socri acri. Nu! Trebuie sa recunosc! Mama s-a apropiat de nora ei si a ajutat-o foarte mult in cresterea micutului nostru, fara sa incerce sa se impuna cu reguli si sfaturi ce sa duca la ciocniri intre generatii.