INGER DIN DEMON

1

Asta a fost scrisoarea pe care i-am dat-o lui Spencer, rugandu-ma din tot sufletul sa nu ajunga Eva s-o citeasca! Hm! Cris a spus anul trecut cand fata a cerut timp, ca durerea Emilyei il durea mai tare decat durerea lui... Doamne cata dreptate a avut! Tocmai el care a ras de tot ceea ce a tinut de iubire a simtit cel mai corect iubirea... Iubirea aceea care e mai presus de tine! Iubirea aceea in care perechea ta e mai presus de tine! Iubirea aceea in care nu te intereseaza de durerea ta, ci te intereseaza de durerea perechii tale! A sufletului tau pereche... Da! Faimosul Cris Reyn mi-a dat o lectie atunci... Tocmai el...

Pregatirile pentru misiunea la care m-am angajat erau pe terminate. Eram din nou o echipa de elita. Otto era cu mine. In interiorul garnizoanei, se stia ce s-a intamplat in jungla africana... iar acum, ei ma priveau cu totul altfel. Comandantul m-a ales sa conduc aceasta operatiune... obligandu-ma in acest fel sa dau totul... Daca as fi fost un simplu soldat, poate ca as fi reusit sa ma tin pe cat se poate, mai deoparte... insa asa, urma sa fiu in linia intai... Stiau ca nu ii voi sacrifica pentru ca eu sa ajung viu in bratele Evei...

Mi-am interzis sa ma gandesc la ea, insa in acea perioada, noptile mi-au fost napadite de chipul ei frumos... Am scapat de cosmarurile ce ma bantuisera pana in acel moment, insa acum erau altele, mult mai urate... toate cu Eva asteptandu-ma... sau cu Eva langa sicriul meu... Sau cu Eva moarta langa trupul meu inert... Nu mi-a placut niciodata povestea lui Romeo si a Julietei... De ce au trebuit sa moara? O prostie! Iar acum cosmarurile mele sfarseau toate ca si Romeo si Julieta...

Ma trezeam in timpul noptii si ma cutremuram de groaza... Eva nu avea voie sa sfarseasca asa... Cris mi-a promis ca va avea grija de ea. Asta insemna si sa o pazeasca de ea insasi... Cris! Imi pun toata speranta in tine! Eva trebuie sa-mi supravietuiasca!

De data asta am ajuns in Afganistan. Acolo era moartea in toate colturile... si pe pamant si pe sub pamant... O grupare rebela de talibani, specializata in lupte de gherila a atacat un grup de refugiati... si au luat ostatici, iar noi aveam misiunea sa eliberam ostaticii...

Afganistanul era opusul junglei africane... Acolo, aveam protectia junglei... aici totul era intr-o singura culoare... cea a desertului... Acolo, rebelii nu erau in alerta continua... aici era foarte greu sa ii iei prin surprindere... Era zona de razboi... Acolo, erau cladiri bine delimitate... aici erau tuneluri sapate prin pamant... si cladiri ascunse privirilor... pline de rebeli inarmati pana in dinti...

Cu toate ca oficial au fost retrase toate trupele din zona, rebelii erau intr-un continuu razboi cu lumea... Si cum sa faci bani pentru a te inarma, daca nu rapind grupuri de refugiati, omorand cativa din grup pentru a-ti creea credibilitate si cerand recompense imense... pentru cei ramasi in viata... amenintand ca ii omoara pe toti...

Cand am ajuns in Afganistan, am fost preluati de omul nostru de legatura... care ne-a ascuns intr-unul dintre buncarele ascunse pe sub pamant... Tot acesta ne-a spus cati ostatici sunt si unde sunt inchisi. Insa nu stia cati rebeli sunt in zona si nici ce arme au.

Nu voi spune aici despre cruzimea acestei operatiuni. V-am ingrozit deja cu Africa, insa pot sa va spun doar atat: Am reusit sa ii eliberam pe ostatatici insa din zece persoane ne-am intors trei. Trei persoane! Din zece! Daca am fost multumit de aceasta misiune?! Nu! Am reusit sa ii salvez pe ostatici... printre care au fost si copii, insa mi-au murit sapte camarazi... printre care si Otto... A cazut secerat de gloantele talibanilor ce ne-au descoperit in apropierea granitei, la un pas de viata asigurata de granita salvatoare, unde ne asteptau ai nostri!

Otto a ramas acolo! Otto! Nu l-am putut salva! Nu am avut cum sa il salvez! As fi pus in pericol intreaga operatiune. As fi pus in pericol vietile ostaticilor eliberati, iar moartea lui ar fi fost in zadar... Cu toate astea, sufletul meu s-a ingreunat cu tone de regrete... Otto a ramas acolo!