INGER DIN DEMON

5

Am ajuns la Cris in scurt timp... Simteam privirile satenilor, asa ca intotdeauna, insa tot asa ca intotdeuna putin mi-a pasat de privirile lor... Am intrat pe poarta mare de metal si l-am vazut pe Cris iesind din garaj. Cand m-a vazut, chipul i s-a luminat ca de fiecare data... Cris Reyn tinea la fel de mult la mine ca si in trecut... Tot frati de cruce am ramas!

- Eduard, tocmai am sosit si eu. Hai sa servesti masa cu noi! Ma invita el, luandu-ma de dupa umeri...

- Cris! Nu s-a suparat Emily ca te-ai dus la birou azi?

- Nu? De ce? Ai auzit tu ceva?

- Nu! Nu am avut cum sa aud! Nu vorbesc cu nimeni, din satul asta!

- Nici cu Eva?

- Ei! M-ai prins! Insa, nu! Eva Nu mi-a spus nimic despre asa ceva! Dar mie nu mi-ar conveni sa pleci la birou a treia zi dupa nunta. Am inteles! nu mergeti in luna de miere, ca a venit luna de miere la voi, dar sa nu stai acasa cateva zile, eu nu ti-as ierta asta!

- Bine ca nu m-am insurat cu tine! Emily nu e asa de suparacioasa!

Am intrat impreuna in casa... Maia era in camera de zi, si atunci cand ne-a vazut impreuna, a zambit larg.

- Buna, baieti... pun masa?

- Da, mama! Urc sa ma schimb si coboram imediat. Edi fa-te comod... revin in scurt timp.

- Du-te linistit! Eu povestesc cu Maia...

Am ramas cu Maia in camera de zi... si am urmarit-o cum aseaza masa... Aceleasi miscari de ani de zile... Facea aceeasi pasi... probabil numarati de ani de zile.

- Eduard, sper ca nu mai pleci acolo! Incepu ea, fara sa ma priveasca, continuand sa-si faca pasii.

- Trebuie sa ma intorc! Mai am un an!

- Un an? Pai, bine, Eduard, ce naiba te-a apucat pe tine cu Legiunea asta?

- Asta este acum. Daca as fi fost constient ce ma asteapta acolo, crede-ma ca nu m-as fi gandit atatia ani sa plec. Dar nu pot sa nu ma intorc. As avea mari probleme... As fi considerat un dezertor... Lasa, Maia! Bine ca am putut veni acum. In mod normal ar fi trebuit sa stau doi ani fara intrerupere... Asa am putut ajunge la nunta asta!

- Nu se poate aranja in niciun fel sa nu fii obligat sa te intorci? Cu bani sau altceva?

- Nu! Dar, cum a trecut un an, mai trece unul...

Nu am mai continuat, pentru ca i-am vazut pe tinerii insuratei coborand treptele, la fel ca si ieri. Zambitori si increzatori in viitorul lor. S-au asezat si ei la masa, tinandu-se de mana... Cina a fost copioasa, insa, cu toate ca eram fericit ca ma aflam in mijlocul lor, gandul mi-a zburat mult prea des la Eva... Imi doream sa fiu in preajma ei... sa mai insist, sa o conving cumva sa cedeze.

Dupa cina, Emily a urcat in camera lor, dandu-ne timp sa povestim doar noi doi. Am iesit in curte, si, de cum ne-am asezat pe banca din mijlocul trandafirilor, am inceput in forta:

- Frate, am nevoie de un schimb de haine! Nu ma duc in seara asta acasa si mai am nevoie de ceva de la tine! Am continuat eu ceva mai incurcat.

- Spune!

- Stii, Eva nu ia nimic... iar eu nu sunt pregatit pentru ea... Nu am venit pornit pe fapte atat de mari... si sincer nu as vrea sa cumpar de aici. Stii si tu cum e la sate, cu barfele si conceptiile lor invechite. Insa nu as vrea sa se intample ceva si sa imi para rau pentru tot.