INGER DIN DEMON

AMBITIE

Toata sambata mi-am batut capul daca sa-i cumpar ceva lui Cris, sau nu... Ce as putea sa-i cumpar, ce nu ar putea el avea? Stiam: o inima! Hm! Glumesc! El avea inima, insa se incapatana sa nu si-o foloseasca decat pentru a-i pompa sangele in vene... A dovedit ca o are atunci cu Amelia. Cris avea o inima mare, pe care nici el nu voia sa creada ca o are... sau nu voia sa recunoasca asta... si o nega cu vehementa, Iar toti ceilalti il vedeau diavolul venit pe pamant... Demonul cu chip de inger care frangea inimi pe banda rulanta si distrugea iubiri... Toti il vedeau asa... Eram sigur de asta... Nimeni nu il vedea ingerul cu chip de inger... Insa atunci, el asta a fost. Un inger in calea Ameliei... Da! Amelia ar putea spune ca Reyn era un inger... Singura fata care putea sa spuna asta, de cand eram eu alaturi de Cris Reyn... Insa eu ma intrebam acum cand se va sparge platosa de plumb din jurul inimii lui... Cand va simti el ca o are... sau daca se va intampla asta vreodata...

Am hotarat sa nu ii cumpar nimic. La banii lui, daca si-ar fi dorit s-ar fi imbracat in aur... Insa nu avea nici macar un lantisor fin cu medalion, sau ceva de genul... Nu avea niciun inel din ala barbatesc... nimic opulent... Nimic... Doar haine de buna calitate... La asta era foarte atent... Hainele lui erau impecabile... Asadar nu aveam ce sa-i cumpar...

Apoi, m-am razgandit... Ii voi lua totusi un ceas. Un ceas simplu, care sa-i arate ca trece timpul... si ca ar trebui sa incerce sa sparga pojghita aia de plumb si sa-si lase inima sa bata libera, nu sa-si ingroase aceasta platosa de plumb... cu fiecare lovitura data...

Asta am facut. I-am cumparat un ceas mecanic, cu curea neagra de piele, si, cu el in mana, m-am dus sa ma intalnesc cu prietenul meu ciudat...

Am intrat in Astoria... Am ajuns prea devreme... Nimeni din gasca noastra imputinata nu a sosit inca... asa ca am avut onoarea sa aleg masa la care il vom astepta pe sarbatorit. Nu am avut mult de asteptat ca au venit cei doi baieti ramasi in gasca lui Cris. Le-am facut semn sa vina sa se aseze la masa unde eram eu. Apoi au aparut fetele. Trei! Alina nu era printre ele... Mi s-a strans inima putin. Of! Chiar mi-am dorit sa vina! Chiar mi-am dorit sa o vad...

Intr-un tarziu, au aparut si Cris cu Eva. Chipul lui Cris era la fel de serios ca de obicei. Dadea impresia ca nimic nu ii convine... ca viata e de rahat... si ca trebuie sa-ti bati joc de ea. Expresia fetei lui se modifica putin, doar atunci cand o privea pe Eva...

S-au asezat la masa si Cris a comandat doua limonade. L-am privit contrariat. Unde era coniacul? Ce s-a intamplat? De ce nu alcool? Nu am indraznit sa-l intreb ca nu cumva sa il starnesc tocmai eu. Parea preocupat de ceva...

- Bun! Exclama el dupa ce-si bause bautura racoritoare. – Vreau sa mergem in centru! Stiu un local de noapte bestial, acolo.

- Dar nu o asteptam si pe Alina? Intreba una dintre fete.

- Alina nu mai vine cu noi. Raspunse Cris, scurt, usor rastit.

- De ce? Ce s-a intamplat?

- Nu e treaba ta! Cris a fulgerat-o cu privirea incruntata...

Fata a dat repede inapoi, inghitindu-si cuvintele, privindu-l vinovata pe liderul nostru.

Dupa ce Cris s-a asigurat ca tipa si-a inchis gura, m-a privit, direct pe mine, cu aceeasi privire incruntata, incercand sa inteleaga starea mea de spirit. Nu a avut ce intelege. Sunt sigur ca nu mi-am exteriorizat usoara dezamagire pe care o simtisem atunci cand am inteles ca Alina nu va mai face parte din grupul nostru si ca eu am fost cauza.

- Eduard, ai venit cu Mobra?

- Da! Ca de obicei! De ce intrebi?

- O lasi aici! Tu vii cu noi in masina. Voi astialalti, va chem masini. E un local despre care nu stiu multi. Nebela, tu stii despre care local vorbesc...