DREPTATE

275 31 11
                                    

Dupa luni si luni de zile de izolare am inceput sa-mi petrec serile prin cluburi si prin localuri oradene, cu un pahar de tarie in fata mea, admirand trupuri apetisante de femei... insa, nu simteam inca dorinta pentru a gusta un alt trup de femeie... Inca...

Asadar, dupa luni si luni de zile, eram in fata unui pahar de tarie, admirand un trup de sirena ce se unduia pe o scena luminata in culori placute, tocmai bune sa te duca cu gandul la un dormitor... Nu faceam nimic altceva... Doar o priveam... Insa aceasta privire la infuriat pe clientul de langa mine:

- Ba! Ce te holbezi la fata aia?

Am considerat ca e dreptul meu sa ii raspund politicos:

- Nu ma holbez, doar o privesc. De aceea este platita, nu? Sa imi bucure privirea.

- Ba, fatalaule! Cum iti permiti sa-ti deschizi gura? Cine ti-a dat voie?

- Intrebarea este, cine imi interzice s-o fac? Am ripostat usor agasat, fara sa ma uit la el.

Ignoranta mea l-a intaratat pe omul care se trezise sa ma ia la intrebari si acesta a inceput sa injure scarbos. Atunci a fost momentul sa il privesc, insa a fost cu o secunda prea tarziu. M-am trezit cu un pumn in falca, dat cu toata puterea, un pumn ce m-a naucit... Mi-am revenit repede, doar cat sa-mi dau seama ca scarba aia nu era singur. Avea langa el inca vre-o trei sau patru amici fiorosi, ce ma priveau ostil. Dar, in acea clipa, nu m-a interesat ca el era insotit. Am ripostat la fel de violent si i-am tras si eu un pumn in barbie, stiind ca il pot scoate din lupta cu o asemenea lovitura.

Asa a fost! Omul a zburat prin aer, prabusindu-se pe spate, peste o masa, zdrobind-o sub el. Dar asta a fost singura lovitura pe care am apucat s-o dau. Amicii lui au tabarat pe mine si m-au imobilizat. Doi m-au prins de brate si unul, de la spate, mi-a inconjurat gatul cu bratul, strangand puternic. M-am zbatut sa scap din stransoare, pentru ca al patrulea se pregatea sa ma umple de pumni. Deja am incercat sa-mi incord trupul, ca sa nu simt atat de tare loviturile ce urmau sa vina. Am strans ochii, intr-o asteptare febrila, insa in secunda urmatoare i-am deschis larg, cand mi-am dat seama ca loviturile nici nu vor mai veni.

Un baiat inalt, blond, imbracat intr-o pereche de blugi si un tricou negru mulat, i-a prins bratul celui care ridicase deja pumnul, i l-a rasucit la spate, brusc, facandu-l sa urle de durere si sa ingenuncheze, scos din lupta.

In clipa urmatoare, folosindu-ma de momentul de buimaceala al agresorilor, l-am lovit puternic cu capul pe cel care ma tinuse de gat, zdrobindu-i nasul, in timp ce ajutorul meu nesperat ii secerase picioarele celui care ma tinea de unul dintre brate, lovindu-l in cadere cu cotul in barbie. Singurul ce ma mai tinea de celalalt brat a fost usor de invins.

Nu au trecut decat cateva minute, iar eu eram liber si cei cinci atacatori zaceau la podea gemand din cauza loviturilor naucitoare primite. Fetele tipau isteric, marind harababura din local.

Eu eram inca in alerta, cand baiatul m-a apucat de brat si mi-a soptit:

- Iesi! Acum! In cateva minute vine militia!

Nu am asteptat sa-mi spuna de doua ori. Daca as fi fost dus la sectie ar fi fost mult mai rau.

Fiind din cadrul armatei as fi putut avea probleme grave. Un cadru militar nu avea voie sa participe la scandaluri pentru ca face de rusine institutia. Asa ca, l-am urmat in-de-aproape pe salvatorul meu, cotind pe niste strazi laturalnice, in momentul in care am auzit sirenele masinilor militiei, rasunand strident in linistea serii.

Baiatul era in fata mea si nici nu privea in urma lui. Nu alerga. Se grabea doar, ca sa puna cati mai multi metri intre militie si noi. Statura lui inalta si zvelta imi amintea de cineva... parul lui blond si cret imi era cunoscut... M-am oprit socat. Era el! Era cel care imi luase iubirea... Era cel pe care il uram cel mai mult in lumea asta... Era Cristian Reyn!

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum