INGER DIN DEMON

4

- Imi spui unde te-am avut ultima oara?

Oh! Vocea lui... Vocea de care nimeni nu a scapat... Si tupeul lui! Parca am vazut rosu in fata ochilor! Acum am inteles sensul acelei expresii. Nu am mai tinut cont de nimic... nici de faptul ca el avea o scuza pentru comportamentul sau. Am apucat sa aud impotrivirea Evei la cuvintele lui si am intervenit, fara sa ma mai gandesc la nimic:

- Cris! Inceteaza!

Da! Astea au fost ultimele ei cuvinte adresate lui... in timp ce el inca o invaluia in privirea lui hipnotica cu un inceput de zambet satisfacut... ce m-a scos din sarite si m-a fortat sa-mi infig unghiile in carne si sa imi inclestez maxilarul sa nu izbucnesc. Am reusit sa ma abtin si sa ma controlez, intratat incat, sa o indepartez pe Eva de el:

- Draga mea, te rog sa iesi, am si eu de discutat cu el.

Cu toate ca nu o priveam pe ea, ci il priveam pe el, i-am simtit socul... atitudinii mele... Eva a simtit prin ce treceam eu acum si stia ca discutia mea cu el ar putea degenera, daca ea ar iesi din salon, lasandu-ne pe noi singuri in acea stare. Eu fierband de nervi, el pornit pe provocari si rautati.

- Edy, te rog... murmura ea... - Nu e el acum! Nu face ceva ce o sa regreti... incerca ea sa ma faca sa imi revin. Insa eu nu mai puteam sa ma controlez in-de-ajuns de bine asa ca am scuipat cuvintele fara sa ma uit la ea, poruncindu-i sec...

- Stiu cine este el acum... te rog, sa ne lasi singuri...

Eva a iesit si i-am simtit acea ultima privire rugatoare, insa nu m-am uitat la ea. El insa da... A sorbit-o din priviri pana ce aceasta s-a facut nevazuta. Eu fierbeam si stiu ca, daca el i-ar mai fi spus ceva ei, ar fi primit pana la urma pumnul de la mine, pe atat eram de agitat.

Dupa ce am auzit usa inchizandu-se in urma Evei m-am intors spre el, si stiu ca mi-am strans buzele nervos, incercand sa ma calmez, intr-atat incat sa incer sa duc o discutie decenta cu el. Am inspirat adanc si m-am asezat pe scaun, dandu-mi timp sa imi revin, cat de cat...

Apoi mi-am ridicat privirea si m-am uitat la el... Nimic din ingerul Cris Reyn... Nimic nici macar din omul Cris Reyn... Aveam in fata mea un demon... Faimosul demon Cris Reyn... Insa spre marea mea groaza chipul lui parea mai pus pe rele ca niciodata... Chipul lui reflecta rautatea pura... zeflemeaua adolescentilor rebeli de optprezece ani... Avea acea impertinenta enervanta a tinerilor de aceasta varsta, insa acea impertinenta era impletita acum cu inteligenta lui... Daca nu isi revine, el va fi un demon, un diavol mult mai crud decat in trecut... Macar pe atunci avea unele principii, acum insa, el parea o pramatie scarboasa... Da... asta era caracterizarea lui de acum.

- Cris... Vestitul Cris Reyn s-a intors, mai rau si mai crud acum... Cris! Fa ce vrei... Insa stai deoparte de Eva! Eva e a mea!

Am tinut sa il previn de la inceput. Daca incearca ceva cu Eva, pe el il distrug... nu pe ea... El va suporta consecintele... Il prevenisem.

- Ce-i, te temi cumva? Nu esti sigur pe dragostea ei?

Oh! Vocea lui plina de sarcasm m-a enervat din nou... si da... M-a suparat adevarul... Ma temeam de el... cu toate ca Eva nu daduse niciun semn ca i-ar putea cadea din nou in plasa, sincer, spre rusinea mea, in acel moment nu am avut incredere in sotia mea.

Cuvintele lui m-au enervat din nou... M-au starnit din nou... fara sa ma gandesc ca un tanar de optsprezece ani provoaca si ironizeaza totul... Nu! Nu m-am gandit la asta atunci cand i-am suierat printre dintii inclestati pana la durere, ca sa reusesc sa ma abtin sa ma arunc asupra lui...

- Termina! Nu vreau sa ma cert cu tine... Dar daca o cauti cu lumanarea, sa stii ca te pun la punct.

Dar am uitat si faptul ca tinerii de optsprezece ani nu luau in serios amenintarile. Isi radeau de ele... Se credeau invincibili si de neatins...