IUBIRE

217 25 0
                                        

Intr-adevar, saptamana ce a urmat a fost una dintre cele mai grele din viata mea! Stresanta si obositoare... Am avut impresia ca nu se mai termina, insa a trecut totusi...

Si a venit sambata... Mult asteptata zi de sambata... Seara de bal in satul faimosului Cris Reyn! Seara de bal... Mi-am amintit de un alt bal... cu un Cris Reyn dezlantuit... Cu un Cris Reyn incatusat... Of! Nu trebuie sa ma gandesc la asta acum!

M-am imbracat cat mai elegant, pentru ca, nu-i asa, mergeam la o intalnire programata de data asta! Andreea probabil ca ma astepta si trebuia sa fac impresie buna... apoi am urcat pe motocicleta si m-am indreptat spre satul prietenului meu. Imi era deja dor de el... si recunosc, ma rodea curiozitatea... Ce facuse el duminica seara? El nu obisnuia sa iasa si duminica... Facuse putine exceptii... Printre care si Eva... Da... cu Eva iesise si duminica... Duminica trecuta el iesise in centrul satului... singur... Poate fata nici nu s-a dus la discoteca... Poate ca s-a speritat prea tare... Poate ca Eva ii spusese deja cine este Cris Reyn si fata a luat hotararea sa il ocoleasca... Oricum fata nu parea sa adore discoteca din sat... Voi afla... In curand...

Deocamdata, am trecut prin centrul satului pentru a onora intalnirea cu Andreea. Intr-adevar, fata ma astepta la ora stabilita, rezemata de zidurile unui gard de langa trotuarul ingust, de o singura persoana. Am oprit in dreptul ei, zambind satisfacut... Eh! Habar nu am cum va fi cu Cris in noaptea asta, insa eu voi avea parte de clipe dulci cu o fata lovita de el... Am intins mana spre ea si am ajutat-o sa urce pe motocicleta, am asteptat sa se tina strans de mine, apoi m-am indreptat spre casa lui Cris.

- Eduard, eu nu intru, va astept aici afara...

Nu am insistat, ba chiar am respirat usurat, pentru ca nu stiam daca Reyn nu s-ar fi suparat... Din cele observate de-alungul anilor petrecuti alaturi de el, nu aveau musafiri... Eu nu am vazut nicio persoana necunoscuta in camera de zi... Asa ca am intrat singur in curtea lui, dupa ce mi-am lasat Mobra la poarta mare de metal. Am intrat foarte curios sa aflu cum a fost duminica trecuta... Foarte curios sa aflu daca el avusese fata... Daca o imblanzise... pana la urma... sau daca renuntase la ea.

In momentul cand am intrat, m-a intampinat chiar el, foarte nerabdator. De la prima privire am fost socat de ceea ce am vazut pe chipul lui. Cris s-a transformat complet. Nu! Nu era Cris Reyn! Baiatul asta fierbea pur si simplu... Toate miscarile lui erau diferite de cele pe care le facuse mereu. El care isi controlase fiecare miscare, fiecare zambet, fiecare pas, acum, i-am surprins agitatia degetelor si entuziasmul pasilor... insa chipul lui m-a speriat. In primul rand a slabit... apoi, am observat cearcanele adanci si vinetii de sub ochii lui obositi, fara a mai parea ciudati... Era un chip al unui om nedormit de zile in sir... Era chipul unui om muncit de ganduri...

Insa imbracamintea lui voia sa impresioneze. Costumul lui negru, impecabil, mergea bine cu bluza in „V" si cu pantofii eleganti. Cris fusese mereu un tip elegant... Era si normal sa fie asa, tinand cont de ocupatia lui de sapte ani de zile... Pentru a ajunge la fata, trebuia sa impresioneze de la prima vedere... si una dintre armele lui imbatabile era eleganta hainelor lui... Asadar, voia sa impresioneze. Acum era mai elegant ca niciodata!

- Uau, uau, uau! Frate, ce prezentabil esti!

- Eduard, ai ajuns! Ma bucur... Sa nu ma mai lasi singur! Duminica a fost oribil. Incepu el, din prima, foarte agitat. Oh! Ce oare s-a intamplat duminica trecuta. Nu auzisem de nici un scandal... Aveam un coleg in armata, din satul lui Cris, insa el nu povestise nimic despre vreun scandal in satul lui... Prin urmare nu fusese prapad... si totusi, Cris recunoscuse ca a avut o seara oribila atunci...

- Sa inteleg ca lucrurile nu stau pe roze? L-am intrebat, incercand sa zambesc, fara a cere multe amanunte... le voi afla, oricum, daca el va fi dispus sa-mi divulge ce s-a intamplat duminica seara. Daca nu va fi dispus, asta este... nu il voi rascoli...

INGER DIN DEMONUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum