INGER DIN DEMON

CERTITUDINE

Joi, dupa-masa, eram singur la masa, la Astoria... Cris inca nu aparuse... iar eu imi bateam capul cum sa ii spun de Alina... atunci cand l-am vazut intrand, fara graba, cu o mana in buzunar si cealalta tinandu-si haina pe umar.

S-a asezat fata in fata cu mine si m-a privit lung, apoi a inceput direct:

- Am vorbit cu Alina. Mi-a spus tot!

- Ea s-a dus la tine, sau tu ai cautat-o? L-am intrebat, incruntandu-ma.

- Inchipuieste-ti ca ne-am intalnit intamplator...

- Vrei sa te cred?

- Da! Eu nu am cautat-o!

- Te-a cautat ea! Mi-a spus ca o va face! Nu a fost cazul s-o faca! I-am spus sa nu o faca! Eram suparat si nici nu m-a interesat ca m-am repetat obsesiv.

- Si ce? Te-ai ofticat? Ma intreba el, ratoindu-se la mine.

- Nu foarte tare, insa nu inteleg de ce trebuie sa ti se dea raportul!

Cris a schitat un zambet abia mijit si mi-a raspuns:

- Pentru ca eu trebuie sa stiu totul! Iar ea stie asta! Dar nu despre asta vreau sa discutam. Nu despre faptul ca mi-a spus. Vreau sa stiu de ce nu ai vrut sa fii cu ea?

- Asa ti-a spus? Ca nu am vrut sa fiu cu ea? Nu asa a fost! Am vrut sa fiu cu ea ca si pana acum! Ea a schimbat traiectoria! Cand ai vorbit cu ea?

- Ieri...

- E tare suparata?

- De ce te intereseaza acum?

Cris ma privi cu atentie sa ma analiza minutios.

- De ce nu ai vrut sa continui? Vreau adevarul, Eduard!

- Ce te-a apucat? Doar nu iti doreai sa fiu eu cu Alina mai mult decat amici!

- Nu neaparat!

- Cum adica? Reyn, te contrazici singur! Tu nu legi, tu dezlegi... iti mai amintesti? Dar, hai sa iti raspund la intrebare, cu toate ca nu sunt obligat s-o fac! Nu e corect ca nu am vrut sa continui... Eu asta am vrut! Am vrut sa ne simtim bine cand ne intalnim. Trebuie sa recunosc. E buna fata asta! Dar ea a schimbat traiectoria! Ea vrea mai mult, Cris! Ea nu vrea sa ramana in conditiile actuale. I-am spus sa nu plece. Dar ea nu a vrut sa ramana! Si stii de ce? In mare parte, din cauza ta! Pentru ca se asteapta sa intervii... Si, in rest... cred ca iti dai si tu seama. Sau poate ca ti-a spus chiar ea. Imi place fata! Foarte mult! Dar nu in-de-ajuns! Nu vreau o relatie! Nu in viitorul apropiat!

- Nu vrei, sau nu poti?

- Nu vreau!

- Eu sunt cauza?

- Ce vrei sa spui?

- Din cauza mea nu vrei? Te temi ca vei fi lovit din nou?

- Nu! Am raspuns eu prea repede. Eram hotarat sa nu recunosc ca una dintre cauze era asta. Ma temeam sa nu ma doara...

- Sigur?! Edi, vreau adevarul!

- Sigur! Am mintit eu. – Ce dracu ai? Vezi-ti tu de ale tale!

- Edi, stii ca imi voi da seama daca e adevarat!

- Nu inteleg de ce iti bati capul!

- Pentru ca ma simt vinovat! Pentru ca eu ti-am impins-o in brate!