INGER DIN DEMON

2

- Mi-a spus sa vin la tine... Sa nu ma tem ca i-ar putea face ceva rau Emilyei... Ca el nu se misca de langa ea... Am incercat sa il iau tare... Dar nu am avut cu cine... Edi... nu cred ca mai joaca teatru... Cris e la pamant! Si nu pot intelege de ce? Ar fi putut s-o lase la spital... In siguranta... Edi... tu ce zici? Ce s-a intamplat cu el?

- Probabil s-a speriat mult prea tare... ca va face puscarie... am marait eu. Nu am crezut intr-o schimbare... Nu... Nu cand l-am auzit in salonul spitalului in care el a zacut luni de zile...

- Nu cred...

- Atunci spune tu ce s-a intamplat cu el!

- Nu stiu... dar un lucru e sigur! Cris e daramat... nu mai e nicio farama din cel din spital... nimic... Si inca o data iti spun: Cris e mult mai distrus decat atunci in galerii sau atunci cu Sara... Cris e aproape innebunit de grija...

- Vom vedea maine... Sper sa nu fi facut o greseala imensa pentru ca nu a dus-o la spital... Sper ca nu vrea sa-si ascunda urmele...

- Edi, tu nu ai auzit ce am spus eu? Nu joaca teatru!!!

- Bin, bine... te cred... Deci nu vii acasa?

- Nu! Pana nu o vad pe Emily ca deschide ochii nu plec de aici!

- Te superi daca eu nu ma duc acolo?

- Nu, Edi... nu ma supar... Dar te rog sa nu iti faci griji pentru mine... El e prea preocupat de Emily ca sa incerce sa imi faca rau mie...

- Ai grija de tine Eva... Suna-ma la orice ora, daca ai nevoie de mine...

- Eu am nevoie de tine in fiecare secunda, dragul meu... murmura ea, dragastos...

- Mmmm, mai spune-mi de astea! am schimbat eu tonul. Apoi am revenit la tonul de dinainte. Nu era momentul sa ma gandesc la cat de bine m-as simti cu ea in bratele mele... Emily era inca in stare grava... inconstienta... – Eva, draga mea, te rog sa incerci sa te odihnesti. Ne auzim maine...

- Bine, iubire... Noapte buna...

A inchis, lasandu-ma scufundat in ganduri care mai de care mai bulversante. De ce nu a lasat-o la spital? Acolo, Emily ar fi fost mai in siguranta decat acasa... Si ce e cu atitudinea asta a lui? Am crezut-o pe Eva. Am crezut-o ca el isi facea griji pentru Emily... De ce am crezut-o? Nu stiu sigur... Poate pentru ca nu mi l-am putut inchipui in postura lui de print arab, ingenunchind laga patul Emilyei... Cum a spus Eva? A spalat-o... Hm! A avut-o goala in bratele lui? Probabil...

M-am pus in pat insa am adormit tarziu... Mi-a lipsit Eva... Mi-a lipsit trupul ei lipit de al meu... Mi-a lipsit palma ei pe pieptul meu...

Dimineata, m-am trezit fara niciun chef... Mi-am turnat cafeaua si m-am asezat singur la masa... Gandurile mi-au fost toate indreptate spre casa lui Cris Reyn. Daca Eva nu a sunat, inseamna ca nu s-a schimbat nimic... Ca Emily inca traieste... Inseamna, ca are sanse mai mari sa supravietuiasca... Are sanse mari sa deschida ochii si sa il salveze pe el de puscarie... Insa, oare ne va mai vedea ea pe noi sau va fi in lumea ei... Din cate mi-am dat seama, ea nu avea nimic rupt in ea, din moment ce Eva nu mi-a spus ca ar fi in ghips... Deci ar fi putut sa se intoarca acasa... totusi... Ce a oprit-o? Ce a tinut-o acolo in poiana? In mod normal, nimic nu ar fi putut-o retine acolo. Sa zicem ca a avut un moment de ratacire, de dorinta de evadare, insa de la un moment la patru zile e o infinitate... Poate ca si-a pierdut mintile... Poate ca pentru ea nu mai exista gemenii... Nu mai exista speranta ca Reyn isi va reveni... Poate ca Sara a recucerit-o...