Capitolul 6-O zi de scoala obisnuita!

7.3K 338 22
                                    

Sofi povesteşte:
Azi e vineri. Mă scol, merg la baie si îmi fac toaleta . Apoi merg în cameră ma îmbrac in o pereche de colanți negri, o bluză( care îmi sta cu o alma mai sus de genunchii ) albă simplă si aleg sa ma incalt in niste bocanci negrii( foarte elegant, nu ?!) . Si plec spre scoală.
Prima oră este cea de desen. Profa spune că in ora asta tema este ( citez): " Tema este sa faceți un desen aidoma vouă. Să il simțiți. Să fiți unul cu desenul vostru!" . Ce insemna asta? Trebuia sa desenat ce simtim. Nu stiu ce să desenez . Am inceput sa privesc la ceilalți. Răzvan ( un tip foarte popular între băieți doar pentru ca tot ce făcea era or amuzant(pentru ei, din gasca) or in bătaie de joc) isi pune vopsea pe fată si isi lipeste foaia pe fată si zice :" Doamna eu sunt una cu desenu,dar de aidomat desenul nu ştiu sa-l fac" si toată clasa rade la prostia lui, mai putin eu ( nu inteleg ce-i atât de amuzant). Oricum continui sa ma uit prin clasa: cei mai mulți din clasa ( toți băieți din clasa) fac ca Răzvan. Fetele: unele desenează haine , altele peisaje frumoase. Toate au ceva in comun: sunt lucruri vesele , care produc fericire. Mă uit la foaia mea goală si ma gândesc ce simt eu.... Nu ştiu ce simt ... Fericire? Nu! Tristete? Nea! Furie? Poate! Confuzie? Puțină! Curiozitate? Da! Asta e ! Stau asa gandindu-ma de ce vro câteva minute. De ce sunt curioasă? Pentru ca vreau sa ştiu ce sa intamplat cu familia mea! Părinții mei sunt in viața, unde este fratele meu ? Traieste? E mort? Nu ştiu ! Simt curiozitate! Asa ca... Aleg o pensulă, o bag in culoare si incep sa pictez direct. Sunt intr-un fel de transa. Nu mai vad nimic, dar îmi simt mâna in care e pensulă şi îmi dau seama ca nici nu trebuie sa gândesc ce pictez pentru ca sentimentele conduc pensulă intr-un dans al culorilor. E ciudat! De obicei la ora asta stau si desenez ce vad pe masa profei : o floare, o vază, un creion... dar acum...nu stiu ... ma simt bine! Cred ca a trecut aproape toata ora, când deschid ochii vad ce am pictat si rămân ...wow ! Seamănă cu o pagina de album foto de familie. Pe foaie sunt parca mai multe fotografii pe un fundal rosu ca sângele. Intr-o "poza" sunt eu si fratele meu când eram mici, in alta e toată familia. Alta: ii are pe părinți mei in picioare cu pistoale in mână. Alta: pe fratele meu cu un cutit in mână. Si ultima este pusa pe centru: eu cu pistolul in mână. Toate au ceva la fel: multe semne de intrebare langa si pe fiecare poză. Profa vine lângă mine şi priveste atentă lucrarea.
- Interesant! spune ea, e prima data când o vad uimită.
-Mulțumesc... spun eu usor confuză, nu îmi dau seama daca trebuie so iau ca pe un compliment sau ca o insulta.
Se sună. Îmi strang lucrurile si plec. Tot nu stiu ce e atât de interesant pentru profa , dar....
Estul orelor trec repede. E 19 ora . Orele s-au încheiat. Asa ca plec spre casa. Merg pe drumul de lângă pădure pentru ca e cel mai lung ( stiti voi de ce ) . Când o masină neagră se opreste putin mai in fața de cat mine. Din ea coboară un tip îmbrăcat la 4 ace, cu ochelari de soare. Se pune in fața mea si spune:
- Ce faci, scumpete ?
"Scumpete" pe bune! Îmi venea să ii dau o palmă de toată frumusețea , in schimb spun fals:
- Bine! zâmbesc fals si dau sa-l ocolesc dar se îmi blochează calea.
- Bine, o iau pe alta stradă!
Spun eu şi mă întorc sa plec. Dar el ma apucă de încheietura mâinii si îmi încetează ceva. Droguri! ( de unde ştiu? Pentru că am mai fost drogata.) Atunci mă întorc la el co o viteza...ii dau una intr-e picioare . El se apleacă de durere, iar acum ii prind mână si il dau peste cap. Îmi iau seringa din mână si fug în pădure . Scot repede din rucsac o lamă ( de ce am o lamă in rucsac? Nu e prima dată când mi-se întâmplă ceva de genu asta ) si îmi fac o tăietură de vro câtiva centimetri, ca sa nu isi facă drogurile efectul. Continui să alerg prin pădure pana ajung la o casa mare langa lacul din mijlocul pădurii. Intru. Îmi las rucsacul si zâmbesc. Acum sunt in siguranță, Acum sunt acasă! Da , acasă!

E 2:30 ! Mor de somn! Sper că nu vi se pare capitolul prea scurt. Scuze de greşelile gramaticale! Capitolul il dedic DaniellaBlack99 , care a facut coperta cărții si care ma suportat si ajutat 2 zile la rand ca sa pot pune coperta! Mersi din nou DaniellaBlack99. Scuze LauraPisicutza ca nu am ales coperta ta! Fără supărare, da ? Lăsați un comentariu daca va placut, iar daca nu va placut lăsați un comentariu cu ce nu va placut. Spunetimi daca sunteți curioşi sa aflați ce se mai întâmplă. Cum de Sofi a mai trecut prin situați gen? Cine e tipul care a drogat-o? Cum Sofi a mai fost drogată? Am raspuns la toate intrebarile in urmatoarele capitole. Va pup! Noapte bună!

Sora unui criminalUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum