Sora unui criminal

Pe drum, telefonul îmi suna. Este...

Poza de la medie este editată de @ strălucire...sau cum naiba? Sorry ...Nu rețin Bine numele.
Sofi P.O.V. :
-O, serios? Unde credeți ca scăpați?spune Bogdan, zâmbind de "copilăria " facuta de mine și Derek.
-Hai nu strica petrecerea și vino la masa!îi propune Jade.
Petrecerea reîncepe mai insista cu nebunii de jucători țipând si râzând. Bogdan ajungând la masa se așează comod pe un scaun. Vrea sa spună ceva, dar...
-Bun. Acum, cine ziceai ca ești?i-o ia o fata bruneta înainte.
-Sofi. Sofi Dark, spun zâmbind mulțumită (Nu știu de ce...Așa simt).
Toți de la masa par foarte surprinși. O serios? Ei chiar au crezut ca am murit?
-Dar voi?îi întreb acum un pic jenata de sentimentul ca ei sunt prietenii mei, dar eu nu îi recunosc.
-Jade, Zeyn, Jimmy, Mia, Raluca, Felix, Lucas, Tiberiu, îi "prezintă " Andy arătând spre fiecare când îi rostește numele.
ochii mei se măresc automat. Ce mult s-au schimbat! Mai ales Jimmy, Mia și Raluca. Zeyn... Și el destul cât sa nu îl recunosc. Raluca se ridica, vine în fata mea și. ...Mă strânge puternic în brațe. Ah! Puternic mai strânge! Dar o las...
-Ia loc! Câte aveam de vorbit?! Și tu câte de explicat?!sugereaza Zeyn.
Raluca se așează pe canapea, iar eu, văzând ca nu prea am loc și vrând sa stau lângă ea, mă așez...Pe Andy... sa spun asa.
-Probleme?il intreb văzând ca se uita curios la mine.
-Poți sta aici, mă anunta și Derek așezat pe un scaun și făcând semn spre picioarele lui.
-Stai bine!declara Andy hotărât și așezându -mă mai bine.
Bine... Un zâmbet îmi apare pe fata. Derek isi da ochii peste cap, dar nimeni nu îl mai observa.
-Stai! Tu nu erai moartă?se trezeste întrebând Jimmy.
-Nup. Am fost în viața tooooot timpul ăsta!
-Dar unde?întreabă Tibi.
-Am stat cu Max în Japonia.
-Bine gândit!Mă complimentează Lucas.
-Cum așa?întreabă Mia venind și așezându -se în brațele Ralucai.
-Japonia este ultima tara ce s-a alăturat tratatului de pace intre marile clanuri. Era evident ca și acum va fi ultima ce se alătură, explic eu.
-Pentru asta ai distrus documentele...?zice Felix timid.
-Sa spunem ca da...
-De ce ai plecat? Fără sa ne anunți sau ceva?
-Mmm...Nu știu. Aveam nevoie de o pauza...Și de răzbunare. S-a nimerit.
-Sa clarificam ceva! Tu nu mă urăști?întreabă Derek stand ca pe ace.
-Sincer? Nu!
-Cum de ai planuit totul sa fie așa. ... perfect?întreabă Jade.
-O mare parte am facut-o cu Derek, amintesc zâmbind la el. Restul cu mama, tata și Max.
-De ce ai luat colierul?întreabă Mia curioasa și arata spre gatul meu.
Da. Mi l-am pus la gat ca doar nu îl voi tine în mana.
-A fost al bunicii mele, îi informez. Voi ce ați mai făcut?
Tocmai vine chelnerul și lasă câteva băuturi. Andy ia un pahar cu suc (ceva cu alcool nu putea comanda și el...?Nu știu, în fine). După ce bea el, îi iau paharul și beau și eu.
-Sofi, ai vrea sa fii domnișoară de omoare la nunta mea?întreabă Jade.
Scuip tot ce am în gura și mă și innec.
-Ati înnebunit? Cine se căsătorește cu cine?Spun speriată.
Nu pot sa nu observ ca toți de la masa "rad" așa intre ei.
-Momentan nimeni. Dar dacă as face nunta, ai veni?
-Da, răspund respirând greoi. M-ai speriat teribil, femeie!
-De ce? Ai ceva cu subiectul?
-Las-o așa!O sfătuiesc.
-Lăsați glumele!Ne atrage atenția Bogdan. De ce ați fugit?
-Pentru ca nu suportam sa stăm închiși!îi răspundem în același timp eu și Derek.
-Sa ne întoarcem acum!Ne ordona uriasul.
-Of...bine!accepta Derek.
Oftez și eu și adorm din cap. Ne ridicăm tastrei.
-Sofi!mă striga Jimmy.
-Da?
-Sunt destul de mare?întreabă ca un copil plin de speranță.
Eu încep sa rad, stiind la ce se refera.
-Destul de mare pentru ce, fratioare?zice Zeyn.
-Doar erai și tu acolo! Sofi a spus ca poate facem baie împreună peste 8 ani...Dar totuși! Tu am crescut destul?
-Tu chiar ai reținut?Se mira fratele lui.
Observ ca Mia cam strâmbă din nas. Presupun eu de ce ...
-Mia!O chem când o privesc mai bine. Ridica -te! Doamne, ce ai crescut!O iau într-o imbratisare călduroasă.
-Sofi...doamne, ce ai crescut!Mă "imita" Andy și ne cuprinde în brațe pe amândouă.
-Mai târziu! Acum, hai sa mergem!spune cam călcat pe coada Bogdan.
Ne despărțim din îmbrățișate.
-Jimmy, stai calm! O facem noi și pe aceea...Mai târziu. ..mult mai târziu. Momentan concentrează -te pe o fata mai... apropiata de tine. Pa!
Ne luam "la revedere " și plecam. Il pot auzi pe Bogdan vociferand și bombănind ceva înjurături, dar încerc sa îl ignor. Merge cu pas accelerat, gata, gata sa o ia la sănătoasă. Chiar atat de rău a fost ce am făcut? Se pare ca a adus un alt elicopter. Eu și Derek me urcam în spate fără sa comentam. E foarte nervos uriasul.... oare de ce? El știa cine sunt? În fine.
Derek imi pune mana usor pe picior vrând sa vadă ce este în fata noastră, ( ceva ce seamana cu un nor...Ce vede așa interesant?)dar eu mă retrag. Se întoarce cu fața la mine când simte ca îi cade mana de pe piciorul meu pe bancheta. Il privesc timidă...Nu știu. ..adică atunci când am plecat eram certați. Acum, îl simt ca și cel mai bun prieten..dar exista si o tensiune.
-O, fuck!il aud pe Bogdan.
Pare ca aterizează forțat. În fata se vede un nor de furtuna... aterizează într-o parcare! ? Ce naiba?
-Trebuie sa rămânem pe loc! Vreți sa dormiți aici sau sa ne cazam la pensiunea aceea?întreabă Bogdan arogant dându -se jos din elicopter.
-Nu putem sa ne întoarcem?sugereaza Derek.
-Nu! Dacă ne-am întoarce s-ar consuma tot combustibilul.
-Alimentam din nou acolo!
-Nu, merci!
Oftat amândoi și îl urmam pe "șef ". De când a devenit un așa afurisit? Intram în pensiunea de...4 panseluțe? Margarete? Sau ce sunt florile acelea folosite pentru pensiuni? Cum sunt la hotel stelele.... Bogdan ia o camera tripla. O, serios? Ah! Am mai împărțit o camera cu ei de mai multe ori și nu am probleme cu asta...de obicei. Dar acum sa stau în aceasi camera cu "Afurisila " și cu Derek cu tensiunea dintre noi?! Mmm... Poate e mai bine asa. Poate se vor rezolva niște lucruri acum... urcam în camera. Pe drum, telefonul îmi suna. Este. ...

Miaw... Mă urâți? Ei mă urăsc! Imi e un rău! Și am atâtea teme... ! As vrea sa adorm și sa mă trezesc în alta lume ... Fără așa de mult stres. Deci efectiv îmi bubuie capul de stres. Nu mai pot...La scoala nu am fost nici joi, nici vineri...Am pierdut atâtea lecții. Mi-e rau! Rău de tot! Și sa zicem ca m-am cam chinuit cu acest capitol. ..Sper ca va place... Și va aștept cu drag comentările:) la mine e 02:11! Poate voi mai scrie zilele acestea dacă nu mă sinucid! Noapte buna! Va îmbrățișez! Va pup!