Sora unui criminal

Capitolul 38

Sofi P.O.V.:
Ce? Am auzit bine? Asta tocmai a aruncat cărtile pe fata crezand ca eu nu mai am nicio carte? Nu! Nu! NU! Nu pot muri acum! In fata familiei, prietenilor, supusilor. Si nu pot muri in halul asta! Umilită de un tâmpit. No, no, no! Trebuie sa fac ceva! Am uitat sa va spun ca acest coloseum este plon de oameni? Dar nu sunt niste oameni ai mafiei obisnuiti. Rebeli! Care nu îmi recunosc puterea in Irak si sunt in potriva mea. Acesti rebeli au inceput sa strige ca disperatii:
-Moarte! Sa moară! În chinuri! Umiliti-o! Chinuiți -o! Torturati-o! Nu e demnă!
-Josnic, Vladimir!se aude vocea mea profundă. Inteleg ca vrei răzbunare, da sa te alaturi rebelilor? Josnic pentru cineva ca tine!il dojenesc.
-Alege!urla acesta ca disperatul.
-Pot sa îmi aleg singura moartea?întreb gînditoare.
Mi-a venit o idee.
-Da!raspunde scurt si rece, dar cu un zâmbet deoarece si-a dat seama ce voi alege.
- Sa mi se taie capul!răspund clar si răspicat.
-Nu!pot auzii vocile tuturor de pe ecran.
Simt ca un călău începe sa se apropie. Asta e! Închid ochii si trag o gura mare de aer. Deschid ochii si vad rosu! Dupa, toate simturile mi se ageresc. Călăul e in spatele meu. E gata sa dea cu toporul. De unde stiu ca are un topor? Sincer nu stiu sigur! Loveste, dar eu am picioarele libere. Nu ma întrebați de unde pot face asta, pentru ca nici eu nu stiu. Ii dau un picior in fata, si prind toporul între glezne. Arunc toporul in sus prin spate, si reusesc sa il prind in mâini. Tăi lantul cu toporul si ta da! Toți scot un sunet de uimire. Călăul se ridica, dar cu o miscare i-am tăiat capul.
-Atacați -o!spune tampitul de Vladimir.
El este in parteaopusa aecranelor,daca erați curiosi de pozitia lui. Ma îndrept înspre el. Da cum sa fac eu asta fara sa fiu atacată? Din tribune au sărit niste idioți. Acesti idioți ma ataca cu cutite, pumnale etc.. Si ce e ala un atac daca din tribune alți idioți nu incep sa tragă in tine? Nu stiu, dar simt unde va nimeri fiecare glonț, fiecare lama, lovitură. De toate le fentez. Apuc un cutit. Perfect! Măcel fac! Unuia ii scot matele. Altuia ii scot fata la propriu. La restul le tai membrele. Numai sânge vad in fata ochiilor. Vad rosu in fata ochiilor! Nu mai il suport. Pot sa recunosc "atacatori". Mai m-am întâlnit cu ei. De mult erau de partea mea. Acum sunt trădători! Si asta e pedeapsa pentru trădători! Ii omor pe toți. Se pare ca si pistoalele au rămas fara gloante. Ma îndrept spre cretinul de Vladimir cu un cutit in mana. O săgeata este aruncată pe la spatele meu. Dar ma întorc la timp sa prind săgeata otrăvită (duhneste a otravă ) intre 2 degete (arătătorul si mijlocul ) la doar cativa centimetri de fata mea. Arunc săgeata pe jos si ma întorc spre cretinul ala care era gata sa m-ai dea un ordin.
-Josnic! Daca vrei sa ma omori măcar fa-o cu mana ta! Stai si lupta! Nu vei fi tu niciodată cel mai puternic daca te lauzi ca oamenii tăi m-au omorât. Tu trebuie sa o faci! Arată -ne de ce esti in stare!il provoc pe cretin stiind ca nu poate refuza.
Cretinul se apropie de mine cu un cutit. Când e destul de aproape de mine il trag de mana, trantindul pe jos. Ii dau un picior, astfel împingîndu -l spre o parte de arena. Continui da ii dau picioare are partea dreapta a arenei.
-Te pune la pământ o copilă de 15 ani?spun rece si dur.
Si ridic sprinceana. Am ajuns la peretele tribunei. Ii dau un picior in burta, de il ridic in picioare si il trântesc cu spatele de perete. El se pune in genunchi in fata mea.
-Mila!roagă cretinul.
Sa ii ofer eu mila? Cred ca nu am auzit bine!
-Dupa ce m-ai umilit, mai vrei si mila!spun de parca mai am putin si îl omor (si chiar mai am un pic si il omor).
-Iertare!si ii dau lacrimile.
-Nu sunt numită de geaba Fiica Iadului!il anunț calculată si rece (mai rece ca decembrie).
Ce nesimțit! Dupa ce m-a umilit sa il mai si iert? Cum m-a umilit? Ma pus in lanturi in fata rebelilor (care ma vor moartă, deoarece ei cred ca nu sunt demnă de titlurile mele)! Ii dau un sut in burta, ridicandu-l si ii tăi mâinile de la umeri. El cade in fund rezemat de perete. Arunc cutitul stil bumerang spre dreapta. Cretinul oftează ușurat. Ma întorc cu spatele la el. Cutitul face un tur al arenei si se îndreaptă spre mine. Trebuie sa lovească in abdomenul meu, dar ma las pe spate, iar lama cutitului trece la un centimetru distanță de pielea mea. Cutitul se opreste cu lama inainte in fata cretinului. Un zâmbet mic îmi apare pe fata când aud țipătul plin de durere, dar scurt al cretinului.
-Mai are cineva ceva de comentat?mârâi eu si îmi incordez toti mușchii.
Nimeni nu îmi răspunde. Doar linistea tipa. Din spatele părinților mei cineva se îndreaptă spre mine. Jake! Seful rebelilor! Ma urăște din măduva oaselor, el consideră ca o fata nu este decat o sclavia sexuală. Zice ca nu merit nimic si mai mult de atât nu ma crede demnă nici măcar sa stau cu capul sus in fata unui bărbat. Ma enervează la culmea conceptul lui! Ajunge in fata mea. Pot sa jur ca am o fata ca de varcolac gata sa atace [gura ca si cum as avea colți, ochii mari(cred ca daca eram varcolac mi se schimba culoarea), câteva suvite de par pe fata si mai si marai.]. Jake si-a facut ochii mici si a inceput sa marie si el. Are aceeasi înălțime ca mine, deci ne uităm fix in ochii celuilalt. In jurul unui cerc imaginar mergem. Umăr la umăr. El cu fata corpului spre direcție cu spatele meu si invers. Stam drepți in fata celuilalt si incercam sa ne intimidam unul pe celalalt. Nu îmi i-au ochii nici o clipa din ai lui. Nu ma voi lasa intimidată de unul de treaba lui. Ii arat eu cât de puternic e. Nu clipesc nici un pic si ii arat o privire plină de ură si ,in aceelasi timp, putere. Cade in genunchi in fata mea. WTF! Nu îmi schimb privirea pătrunzătoare si plina de putere si ură, ca sa nu isi dea seama ca ma mira gestul sau.
-M-am înselat!recunoaste el.
-In ce privința?îmi joc cartea(mai trebuie sa zic ca am zis-o cu o voce pătrunzătoare de sa auzit in toata arena si a înfiorat pe toata lumea ).
-In privința ta! Nu esti asa cum te-am crezut!spune cu rusine in glas.
-Si ce vrei sa iti fac de ai cazut la picioarele mele?îmi arunc încă o carte.
-Iertare!ma roagă acesta. Esti chiar mai demnă chiar si de cât mine! De acum si rebeli vor crede in puterea ta!ma asigura.
Toți din arena se ridica in picioare si pun in genunchi(semn de supunere).
Nu se poate! Eu la 15 ani am putut sa fac asta? Cred ca visez! Nu e adevarat! Sau...no, no, no! Eu visez in clipa asta! Nu e posibil ce mi se intampla. Închid ochii pentru o secunda. Când ii deschid vad realitatea.

Nu mai scriu ca sa puteti citi. O micuță problema. Iar mi-a plecat inspiratia in vacanta! De asta poate acest capitol este atât de plictisitor si poate si ireal. O intrebare am pentru voi: credeti ca Sofi a visat tot ce s-a intamplat? Nu va mai țin. La mine e 19:02. Seara buna! Va pup!