Sora unui criminal

Capitolul 72

La medie e Sofi la 5 anisori!
Din perspectiva lui Bogdan:
Nu se mai aude nimic! Unde e? Nu se poate vedea nimic de fum!
-Aaaaa!se aude un țipăt înfundat.
Nu se poate! Doar nu a cazut in capcana? ! Stiu ca nu vedea nimic...dar NU! NU SE POATE! NU! Incep sa respir greoi. Nu o pot pierde si pe ea cum l-am pierdut pe Derek! E ca sora mea...Unde e? O liniste asurzitoare sa lăsat. Pe ecranul calculatorului, pe care ii vad pozitia, se schimba cadrele. Apar toate...dar nici una cu masina ei. Cursa nu sa oprit, soferi, se tot întrec. Nenorociți! Au completat impotriva ei! Ii omor!
-Sofi? Sofi?o strig întruna disperat.
Fumul începe sa se risipească. Rămân inmarmurit, când vad ca nu e masina ei, ci a rusului! Dar...unde e ea? Un zgomot de cauciuc se aude. Întorc capul si dintr-o iesire, iese masina ei. Viteza e atat de mare încât face o rotire pana sa pună masina in pozitie. Masina in viteza trece pe langa noi si o voce din casti se aude.
-Scuze! Imi văzuseră castile!spune Sofi amuzată.
Sofi P.O.V.:
-Cum...?intreaba Bogdan.
chicotesc si zâmbesc amuzată.
-Sa nu ma mai speri asa!spune serios.
-Nu promit nimic!spun chicotind.
Cum am reusit sa nu dau colțul? Simplu! Dăm timpul inapoi!
In tot fumul acela, mi-am amintit ca era o intrare intr-o scurtătură. Asa ca atunci când a spus Bogdan de capcana, eu am tras de volan spre stanga si...Hihihi! Norocul a fost de partea mea, deoarece am nimerit! Dar întoarcerea a fost asa de bruscă, încât mi-au cazut castile din urechi. La scurt timp sa auzit si țipătul ăluia.
Si ne întoarcem in timpul nostru! Asta e ultima tură, iar eu sunt ultima! Of! Nu ii mai pot întrece sau omori, asa ca...accept! Bag viteza ca măcar sa nu fie diferenta asa de mare.
Ajung ultima! Of! Dar cum spunea Derek "Câteodată, trebuie sa pierzi o bătălie, ca sa castige războiul! ". E adevarat! Toate masinile se opresc după ce trec de finis. Din care vad, doar deținuți au mai supraviețuit. După ce trec si eu, parchez masina langa locul unde se afla Bogdan, cam la 200 de metri de linie a de finis. Ma dau din masina jos si el ma ia in brate.
-Ai supraviețuit!spune Emma bosumflata si toti chicotim.
-Dar eu sunt nemuritoare!ii fac in sac amuzată.
-Frumoasa cursa!se aude vocea R alucai.
Stai! Raluca?!
-Ce...?intreb confuză.
Din umbră isi face aparitia.
-Raluca!spun încântată. Sau sefa clanului 12?spun dând din sprîncene.
Chicotim amuzată.
-Hai sa lecam de aici!spun serioasa, dandu-mi seama ca încă suntem intr-un centru de detenție de maxima siguranta.
Toți aprobă in felul lor.
-Ne vedem la avion!spune Bogdan si imi face semn sa ma uit in spate.
Acolo vad limuzina alba! O tăi prin fata masini si ma dau sa urc linistită in ea. Observ ca unul din concurenți se uita insistent la mine, dar nu in sensul ala. Se uita...curios! Parca ma analizează din cap pana in picioare. Ii arunc o privire confuză si ma urc in masina.

Buna! Stiu ca ma injurati de toti si toate, dar na! E cam jumatate de capitol avand 520 si ceva de cuvinte. De ce e asa scurt? Ca nu mai pot face capitole lungi...pur si simplu eu când ma apuc, trebuie sa scriu tot. Deci...facem o intelegere! Eu postez mai des(cat de des pot), dar capitole scurte de minimum 500 de cuvinte. Le voi face de cat pot, dar va promit ca nu vor fi mai scurte de 500. Si m-am apucat de varianta povesti pentru tipărire. Va asigur ca e o poveste mai buna ca asta! Va fi aceeasi acțiune, dar stiti voi când povesteam din perspectiva lui Alex? Acum povestesc la persoana a 3 a acolo si nu mai începe cu Sofi si începe cu începutul când avea ea 5 ani si toate cele! Poate public si varianta aia...ce ziceți? De ce am schimbat? Deoarece cu varianta aceasta a povesti m-am dezvoltat (cred ca puteti observa diferența de la primul si capitolul anterior sau capitolul asta). Si in varianta noua am deja putina experienta. Cum e la voi la scoala? La mine e fain si nu prea...orele sunt grele! Pauzele...sa va zic ceva amuzant, ca sa ma revansez ca nu am postat. Azi, după ora de sport, noi facem cu rândul sa ne schimbam. Băieții au fost mai rapizi si s-au intrat sa se schimbe primi. Noi, fetele, trebuia sa ne luam lucrurile (ee trebuia sa îmi i-au sticlă de apa). Deschide usa o fata si eu fiind in spatele ei vad! Băieți doar in lenjerie intimă! Ei zic sa intrăm daca vrem, iar eu intru si imi i-au sticlă de apa. Restul nici nu vor sa audă. Ma priveau toți...Asta e povestea si daca mai scriu mult voi ajunge ca ce va spun sa fie cat ce am scris la capitol! La mine e 01:20! Noapte buna! Cartea e pe locul 3#! FUCK! Dar mersi ca o citiți! Cred ca e vuna mea ca am scazut...Va iubesc! Va pup!