Sora unui criminal

Capitolul 133

Inante sa incep, o sa va zic ceva! Imi place cum gândiți, bre! :)) cumva va mai uitati si prin ciornele mele si va vin ideiile alea? Perversii dracului, bre! Asta sunteti! Ma bucur ca nu-s singura:))) le-am dat captitiul la 3 băieți de a 7 a, azi când m-am întâlnit cu ei. Si-au facut cruce si hoho! :) nu zic acum la general, dar am o curiozitate: de ce v-ati enerva si v-ar deranja ce a fost in celalalt capitol? Sincer! Nu a fost cu prostii... nu e vina mea ca voi la asta v-ati gândită :( Bun, sa începem! Lectură plăcută!
Sofi P.O.V.:
Da, aceea a fost ziua in care eram racita. Doctorul a zis ca trebuie sa iau pastile de gât pe care sa le sug si mi-a dat o injecție... nu stiu de ce! Si, da! Nu suport acele! Glumesc! Nu suport acea substanta ce imi e încurcată in piele si asta ma face asa frumoasa langa ace. Nu imi plac medicamentele si am luat foarte rar. Si de pastilă aia imi era sila. Stiti ce gust oribil a avut?! Si da, m-a legat de pat idiotul. Si urcat pe mine...dar stati, mai! Nu suntem împreună, ca ar fi incest si oricum nu vrem. Asa suntem noi... câteodată ajungem in cele mai ciudate poziții. Eh, complicat de explicat cum am ajuns noi in acele puncte. Cu Max imi plac foarte mult misiunile. Sunt distractive. Eu am inceput sa il antrenez. Imi amintesc prima zi de antrenament.
Eram in sala. Eram doar noi doi.
-Cu ce vrei sa incepem?l-am intrebat.
-Tu ce propui?
-Un traseu simplu, sa fie încălzire! Ca de armata. Vrei?
-Ok...
Ne-am dus intr-un capăt ăl sălii unde se gaseste un traseu de armata.
-Il facem pe bucăți, după mi-l faci pe cronometru, l-am anunțat.
Am luat fiecare element in parte. La tot s-a descurcat ok. Era timpul sa il completez. Am luat cronometru si un fluier.
-Si!i-am dat startul.
Primul obstacol sunt niste bușteni înfipți în picioare in nisip. Trebuie sa sară pe ei. Desigur, ca sunt pusi la înălțimi diferite. Se descurca, dar când e aproape de a termina se impiedica si cade cu botul in nisip.
-Ridica-te!am țipăt.
M-a ascultat si a continuat. Nu are rost sa detaliez fiecare obstacolul. Esentialul este ca... a cazut la toate! După ce a terminat traseul a venit la mine.
-Ce a fost asta?!am spus dandu-mi o palmă.
-Am obosit, ok?a spus gafaind.
-Si? Sti ce! Daca nu te misti, te chinui! Ca sa te obisnuieste cu durerea!am spus cu un rânjet pe fata.
-Nu!a spus controlandu-si respiratia. Nu vrei, mai bine, sa mergem noi sa omorîm pe cineva?a spus ca sa ma convinga sa renunț la idee.
Am acceptat. Ne-am pregătit si plecat. Max mi-a spus ca un vechii "prieten" de al lui era in oras. Am ajuns la destinatie, o garsoniera dintr-un bloc mizer. Am avut incredere in fratele meu ca nu ma duce la moarte, asa ca l-am urmat. Stătea la parter ala. Max a vrut sa intre pe usa, dar nu l-am lăsat si invatat sa intre prin aerisire. E destul de ok pentru a face asta. Când am iesit amândoi, tipul s-a speriat si încercat sa se apere.
-Hei, Fravius?!a spus Max. Mai tii minte ultima mostră intalnire? Tu...fugind cu toti bani...
Flavius(cred! Ca doar asa a zis ca il chema) s-a încordat si încercat sa ne tina piept. A vrut sa ii dea lui frati-mio un pumn, dar acesta a fost mai rapid si i-a dat una in fata de i-a spart nasul. Intr-o miscare mi-l da mie, iar eu il dau peste cap ruoandu mana lui Flabius. Ne-am jucat asa cu el ceva timp. Eu si Max il rupeam in bătaie. Chiar daca nu era mult sânge, mi-a placut. La final, avea mâinile rupte de la umăr si picioarele, de la genunchi. L-a final Max i-a întors puternic capul, intinzand venele gâtului si trosnibd oasele lui, astfel murind. Ne-am mai uitat prin garsonieră dupa. Nimic interesant, asa ca am plecat cu mana goală de acolo.

Mi-e somn! Scuze! Planuiam sa va zic mai multe de omor dar eu sunt nedorită de la 6 si a fost o zi foarte obositoare. Sorry! La mine e 02:09! Noapte buna! Va pup!