Sora unui criminal

Capitolul 78

Video-ul nu are legătură! Dar aseara eram pe Youtube si e am ascultat-o! E o piesa super! A devenit preferată! Si asta nu e clipul di original!
Sofi P.O.V.:
Linistea a inceput sa tipe ca disperata.
-Sti, acum ai destul timp...ii aminteste Emma lui Bogdan, dar nici nu termina de terminat propoziția ca si Bogdan începe sa ma impleteasca zâmbitor.
-Yey!spune ca un copil si toti chicotim.
Eu ma prefac indiferenta. Dar acum serios, cine are chef sa fie împletit când e trist?
-Micuto, ti-ai vazut casa?intreaba Lucas.
-Da...interesant!spun cu o voce neutră.
-Si?intreaba parca cu subînțeles Felix.
-Si...si ce? E o casa frumoaa! Imi place!spun indiferenta.
-S-a intamplat ceva, printeso?intreaba Jade ridicând din spricena.
-Poate un băiat?Spune Emma dans din spricena.
-Nu! Doar ca nu am chef de vorba, ok? Vorbiti voi! Jimmy, vrei sa mergem dincolo sa ne jucam jocuri video ?intreb sepand sa spuna da, ca sa scap din conversația asta mai repede.
-Sigur! Pariu ca te bat!spune încântat (asta a rimat).
Ma ridic si mergem in partea din spate a avionului unde se afla un fel de a doua camera. Pe Bogdan l-am vazut putin dezamăgit ca nu l-am lăsat sa continue, dar parca vede ceva la mine. Parca si-a dat seama de ceva! Urăsc ca ma cunoaste asa bine!
Tot drumul m-am jucat jocuri cu Jimmy. In sfarsit am ajuns!
-Noi mergem la mall! Vi si tu, Puisor?Ma intreaba Felix.
-Nu...merg acasa si poate si la o plimbare!răspuns ganditoare.
Ne luam "la revedere" si ei pleaca.
-Vrei sa vin cu tine?m-a intrebat Max inainte sa plece.
-Sunt bine! Nu trebuie, du-te si fă ce vrei!i-am raspuns.
Sunt acasă. Ma schimb repede intr-o pereche de colanti negri si o bluză cu mânecă lunga tot neagra, bocanci militari negri si parul mi-l las desprins , da imi pun o gîndită neagra. Nu mai stau si plec spre pădure. Merg usor fara graba. De ce m-as grăbi? Nu am motiv. Se pare ca întunericul se lasa usor usor. A da aici e alt rus orar. Ma îndrept spre pasul unde l-am cunoscut pe Derek. Se pare ca voi ajunge la timp pentru a putea admira crepusculul (apusul, amurgul) . Se pare ca nu sunt singura care vrea sa il vadă. Pe pod, la marginea lui sta cu picioarele atrnate cu fata spre amurg cineva. Un băiat! Nu ii vad fata, fiind acoperită de o gluma. Este îmbrăcat in blugi negri si un hanorac mare negru cu o gluga uriasa. Mi se pare cunoscut! Dar in fine. Ma apropo de el fara teama. Nu mi-e frica.
-Frumos, nu?il întreb când sunt aproape de el si vad culorile celurui.
Ma trântesc langa el si privesc dansul culorilor. Cum de la rosu la roz, galben, portoclaliu, culori calde la albăstrui, violet, mov, albastru, culori reci.
Admiram in liniste apusul. Cum soarele dispare, lund cu el si ultima urma de speranță! Speranța ca mai ai timp, ca mai ai putin din zi, dar so o ia toata speranta! Tot timpul! Si nu ne lasa decat noaptea!
-Nu sti ca nu e bine sa fi asa aproape de străini?intreaba cu o voce neutră băiatul.
-Nu ai mai fi un străin daca mi-ai spune numele tau!spun la fel de neutră, nelundu-mi ochii de pe punctul de unde a disparut ultima picătură de speranță.
-Si daca nu vreau?intreaba indiferent, si pot simti ca si el nu isi ia ochii de la acel punct.
-Atunci rămâi un străin!ii raspund, mai trebuie sa spun ca sunt la fel de indiferență?!
-Nu te-a invatat nimeni ca nu e bine sa vorbesti cu străini?Spune rece.
-Altfel?intreb ridicandu-mi sprînceană, dar nu poate vedea ca doar sunt cu spatele .
-Multe....Te pot viola sau omori. Tortura sau sa te jefuiesc!raspunde crezând ca ma va speria.
Un zâmbet mic imi apare pe fata când ii aud balivernele. Dar totusi vocea lui...mi-e cunoscuta!
-Dar si eu sunt un străin pentru tine! Si tu vorbesti cu mine. Si nu sti nimic despre mine sau cate iti pot face!ii raspund usor amuzată.
-Bine jucat!recunoaste el cu acelasi aer amuzant. Imi aminteste de cineva!recunoaste el gânditor.
-Sincer? Mie îmi pari cunoscut, recunosc si eu. Poate ca ne-am mai întâlnit!presupun eu. De cine iti amintesc?intreb neutra.
-De...cineva foarte drag! Nu am mai vazut-o de ceva timp. O caut de atunci in continu!isi deschide sufletu el. Dar eu? De cine iti amintesc?
-Nu mi dau seama! Dar parca te cunosc de undeva! Cel putin vocea!spun cu subînțeles.
El isi da seama si isi da jos gluga usor. Imi întorc privirea spre el. Nu se poate! Seamana cu....Derek! Nu iti mai face speranțe false, Sofi! Nu poate fi el!
-Semeni cu el! Dar nu l-am mai vazut de ceva timp!recunosc eu, încă uitandu-ma in ochii sau albastru ca cerul.
-Si tu! De ce nu il cauti?
-Si ce sa gasesc? Cadavrul? A fost împuscat in fata mea si după l-au luat! Ce pot gasi?intreb strangand din dinti.
-Ce coincidenta!spune gânditor, dar amuzat. Si eu m-am despărțit de ea asa. Cred ca si ea ma crede mort...recunoaste di strânge si el din dinti.
-Cum o cheamă? Am călătorit mult...poate am cunoscut-o!ii dau o urma de speranță.
Nu stiu de ce, dar mi se pare ca pot avea incredere in el! Nu stiu cum, dar stiu! Il simt aproape! Cine e? De unde il cunosc? Vântul rece se izbeste cu putere de obrajii mei. Dar il ignor! Vreau sa aflu cine e!
-Sofi!raspunde el. Mi-a fost ca o sora...
-Ce coincidenta de nume! Asa ma chema si pe mine!spun un pic surprinsă.
-Dar cum il cheamă pe al tau?intreaba putin curios.
-Derek!
Un zâmbet mic si amuzat ii apare pe fata.
-Asa ma cheamă si pe mine!recunoaste el.
Nu se poate! Nu poate fi el! Refuz! Bun! Arată foarte asemănător! Vorbeste la fel ca el! Are aceelasi nume! Dar NU! NU se poate! Refuz! Nu poate fi adevarat!
-Si...de Ce ar crede ca esti mort?intreb încercând sa îmi ascund uimirea.
-E complicat... era un joc. Ea a pierdut. Iar eu am ales sa merg in locul ei! Am fost împuscat si am fost luat de acolo de niste tampiti, recunoaste el.
Ochii mei se măresc.
-Ce coincidenta uriasa! Asa s-a intamplat si cu el!mărturisesc.
Un zâmbet amuzat ne apare amândurora pe fata.
-Ar fi frumos, daca ar fi si adevarat!spunem amândoi la unison si ni se măresc ochii când spunem amândoi in aceelasi timp. Nu se poate!spunem tot la unison si clipul dea ca sa revenim la realitate.
-Viata este lupta....spune el.
-In care nu e loc de frica!răspuns automat.
Nu se poate! Asta e vorba mea si a lui Derek. O tăcere morantala se lasa intr-e noi. Nu poate fi el! Amândoi avem ochii cat luna plina ce se ridica triumfătoare.
-Cum te mai cheamă?intreaba parca vrand sa fie sigur.
-Dark! Sofi Dark!raspund categoric. Pe tine...Derek Smith?intreb ca sa fii sigura.
El da din cap aprobator. Amândoi inlemnim! Nu poate fi adevarat! Nu! Nu! Nuuuuu! NU! Nu poate fi adevarat! El nu poate fi!
-Derek...spun timidă.
-Sofi....spune in acelasi timp cu mine la fel de timid.
Si cădem intr-o îmbrătisare strânsă. Mi-au lipsit imbratisarile lui. Nu ne mai deslușim din ea.
După cea mai lunga îmbrătisare ,care a durat aproximativ 10 minute! Ne despărțim usor.
-Dar....cum?intreb trista.
-După ce m-au împuscat, m-au luat! Dar ceva sa intamplat. M-am trezit salvat.
-Si de ce nu m-ai cautat?spun dezamăgită si mai nervoasă.
-Am încercat, dar trebuia sa ma vindec. Si după a durat ceva pana sa ma pun sa ma pun iar pe picioare. Dar o data ce m-a lăsat sa te caut, am inceput!ma asigura el si pot sa jur ca o lacrimă încearcă sa ii iasă din ochi.
-Cine? Cine?intreb nervoasă.
-Seful!raspunde simplu.
-Ce?Ma minunea eu. Lasa! Important e ca esti aici acum!spun zâmbind.
Nu are rost sa ma cert acum cu el! Il interogez eu mai încolo. Si el imi zâmbește si o lacrimă ii părăseste ochiul stâng. Eu ii trag o palmă de toata frumusețea când o vad. Si ma uit la el cu o fata gen "serios?!". El m-a invatat ca nu trebuie sa plângi, si el pange acum?!
-Nu plânge!spun serioasa.
-Nu le arata!continua el serios.
-Nu ii lasa!adaug eu.
Asta e un alt "cod" de al nostru. Ne-am facut un fel de "reguli". Avem cate una pentru orice, si le respect am pe toate. Dar se pare ca a uitat! Ma rog, si eu am avut o scăpare, dar acum....taceti! Nu ii voi zice! Trecutul e trecut!
-Ce mare te-ai facut!spune cu melancolie.
Il inteleg! Acum câteva luni aveam 1,60, daca zice de înălțime si nu eram asa dezvoltată.
-Adica?intreb parca invitandu-l intr-un joc.
-Te-ai facut mai mare!spune el evitând subiectul si pot sa observ clar ca isi misca buza inferioară!
Nu cred! Doar stiti ce inseamna?! Si nu cred ca vrea sa ma duca in iad.
-Mai exact?intreb prefacandu-ma nestiutoare.
Eu chiar vreau sa i aud din gura lui! El ma priveste cu o fata gen "serios?!". Eu ma prefac ca nu inteleg.
-Esti...mai mare!spune scurt.
-Mai exact?!insist, iar el cedează.
-Adica acum câteva luni erai ca un copil, iar acum arăți de imi poti fi iubita!recunoaste el repede. Mulțumită?intreaba enervat, iar pe mine ma apuca râsul.
-As putea spune aceelasi lucru despre tine!recunosc uitandu-ma mai atent.
Arata bine! Nu comentez! Si...cine stie?! Sofi, la ce iti sta gândul?! Eu? Derek? Nu prea cred!Si da...cred ca imi musc putin si eu buza. Poate putin mai mult...doamne, ce bine arata!
-Nu cred!spune amuzat.
-Nici eu!spun la fel de amuzată si începem sa râdem.
Cred ca a observat ca imi musc buza si d-aia. Si cred ca nici nu stie ca nu mai am nimic cu...."dragotea".
-Si restul ce mai fac?intreaba curios. Tu si Andy...ceva?intreaba dans din sprâncene.
Of! El e singurul care stie ca mi-a placut de Andy.
-Nu stiu....Raluca e sefa!raspund el.
-Ce? De ce?
-Ca eu am iesit din clan!raspund de parca ar fi evident. Deoarece m-am saturat de mofturile lui Andy! Ce naiba? Cine se crede sa tipe in alul ala la mine?
-Stai! Ce?intreaba confuz.
-A, da! Eu si el am fost împreună.
-Si?
-Si plec si eu o zi, ca asa a trebuit, si când il sun...a trebuit Max sa imi zică ca e cu o curva! Si ca sa nu fie destul când am vorbit ma si subestima ca nu ma pot culca si eu cu altcineva!spun iritată.
-Stai, ma! Stiu ca am lipsit mult...
-Asta s-a intamplat saptamana asta!spun amuzată.
-Ce?se muta el. Hai sa o luam de la capăt! Ok?
-Bine!accept amuzată. După ce te-au luat, am încercat sa ma sinucid....recunosc eu.
-Ce?se mira el.
-Ce e? Nu mai aveam pentru ce sa traiesc....sau Asa consideram! Dar mi-a trecut! După lunile au trecut bla, bla nimic interesant! Dar vinera trecută...m-a atac cineva. Nici acum nu stiu cine. Si am fugit la casa, după ce i-am dat una si l-am lăsat la pământ. Seara am omorît pe cineva cu gasca. Dar când am ajuns acasa, intra cineva. Era Alex cu încă cativa. Dar nu apucam sa spunem nimic ca toate fetele suntem răpite...
Si asa continua povestea! Stiti deja ce s-a intamplat! Nu va mai pierd timpul.
Tocmai am terminat de povestit tot! Nu detaliat, dar tot.
-Ai facut sex?se mira el.
-Doar asta ai inteles?intreb amuzată si redem amândoi.
-L-ai gasit pe Max! Am mai inteles si asta, spune făcând o fata mândră.
Chicotesc usor si dau din cap amuzată.
-Acum e rândul tau!spun de parca ar fi evident.
-La mine nu e asa de lunga povestea! După ce m-am vindecat, am facut câteva "misiuni" pentru Seful, spune in sec.
-Ce te-a facut sa vi aici azi?intreb ganditoare.
-Pentru ca...asa făceam in fiecare an! Im fiecare ani, veneam in ziua asta aici!imi reaminteste.
A, da! Asa făceam in fiecare an obligatoriu! Veneam aici cat de des puteam. Dar obligatoriu in ziua de 23 iunie noi eram aici.
-Dar cate ti se intampla intr-o saptamana!se mira el.
-Da...spun amuzată.

As mai scrie dar am obosit si eu! Capitolul il dedic: GabrielaBloom! Care mi-a dat ideea cu Derek acum 2-3 luni! :))) de când imi doresc sa scriu capitolul asta! Apropo! Trebuie sa imi răspundeți la o intrebare urgent!
CRIMINALI NEBUNI SAU WATTPAD-ISTI AMUZANTI? ce alegeți? Ca eu si DaniellaBlack99 ne "certam" pe faza asta in jocul ei. Si desigur ca voi nu va pierdeți timpul cu carti din alea de societatea, ca noi suntem o lejuine mai tare! Si deoarece m-am uitat ka prea mult Codrin Badea, de acum voi sunteți Legiunea Criminalilor! Pe scurt Legiune! Sau cum va voi spune eu lejiune! Vreau sa imi raspundeti ca sa ii arat eu ei ca noi suntem mai tari! Moahaha! Dani, ai grija! Legiunea vine după tine! Hihihi! Sa alegeți! Sa nu o amenințați sau injurari ca va bat! (Eu am facut deja asta,dar nu aveti voie ca tot micuta mea ramane! Chiar daca nu intelege! Las' ca ii arătăm noi!)! Sper ca v-a placut capitolul! La mine e 17:03! Seara buna! Va pup!