Sora unui criminal

Capitolul 16-"Alo? Sofi?"

Sofi pov. :
Stau cu Roberto pe canapea. Se joacă pe telefon candy crash (nu am internet si nici jocul. Nu stiu cum se scrie,scuze. Sper ca e corect.). Spun:
- Ce tot faci ?
- Ce crezi?! Nu pot trece la urmatorul nivel de o lună. Ori e o conspirație diavoleasca guvernamentală care nu vrea sa trec la nivelul următor, ori sunt eu prea redus mintal ca sa pot trece...Cred ca merg pe prima variantă.
Am inceput sa râd. I-am luat telefonul din mâna si am inceput sa joc. In nici 20 de secunde am trecut la nivelul următor.
- Eu cred ca merg pe a doua variantă!spun râzând si începe si el sa radă. Acum vrei sa lasi dracovenia aia de joc si sa stam putin de vorbă?spun in timp ce ii dau telefonul.
- Arăți la fel de bine ca in primară, dar... La comportament te-ai schimbat mult. Nu mai ești fetita aia care accepta orice fara sa comenteze.
Stiu exact la ce se refera la clipa când era sa fiu violată.
Sa va explic:
Eram in clasa a IV-a . Aveam cam 11 ani, deci asta sa petrecut cam acum 4 ani. Mergeam pe hol si ma gândeam la ce trebuia sa fac după scoala. Sa ajung la gasca,...sa îmi curat armele,.. sa ma duc sa il omor pe unu din afara orasului....chiesti din astea, obisnuite...pe care le fac oameni normali...in fine. Cei drept, acum patru ani (si si acum) arătăm superb. Toți ma doreau (si si acuma ma vor). Arătăm(si încă arat) ca o zeița. Hai, sa fim seriosi! Modestia e pentru fraieri ,injurați-mă cat vreti ! Eu stiu ca de fapt sunteți geloși! In fine ! Mergeam pe hol. Tocmai treceam pe langa debara, când mi se pune la gura 2 mâini mari. Nu prea opun rezistența. Ma trage in debara si ma pune cu spatele la perete. El isi pune mâinile pe perete, incoltindu-ma . Era Mihai! Era in clasa a VI-a. Am lăsat capul in pământ. Un zâmbet pervers ii apăru pe fata. Si-a băgat mâna sub bluza mea albă si mi-a dat-o jos. Nu m-am inpotrivit. Orele începuseră, cine sa ma audă?! Va spun un secret ? Stiam ca Roberto( pe atunci ii ziceam Sam) va veni si ma va salva. Rămăsesem in bustiera mea alba. Mihai stătea acolo ca redusul mintal (ce era) si se uita la sânii mei. Sincer nu ma deranja. Încă nu se atinse de mine. Mi-a ridicat bărbia in palma lui. A inceput sa ma sărute fortat. Mi-a miscat buza inferioară, parca cerandu-mi permisiunea. Eu nu i-am dat-o. Asta l-a facut sa se enerveze. Mi-a deschis gura cu forta si a inceput sa caute in ea. Nu avu timp sa caute nimic .L-am muscat de limba ,atât de tare încât i-a dat sângele. Si-a scos repede limba care era insangerata si se abtinea cu greu sa nu tipe. Nu ma înțelegeți gresit! Nu voiam sa ii sparg limba sau asa ceva, dar voiam ca primul meu limb(asa stiu ca se numeste) sa fie cu cineva care îmi place, nu cu un nesimțit pervers ca Mihai. Era furios, i-a scăpat o înjurătură :
-Du-te in morții mă-ti !
- De unde ,dracu', sti tu ca mama are morți ?il întreb in bătaie de joc,enervandu-l si mai tare.
-Pana aici!
Si îmi da colanti jos, lasandu-ma doar in chiloți roz, simpli si bustiera . Si el isi da pantaloni jos rămânând doar in boxeri ( roz cu inimi albe pe el, asta ma facut sa zâmbesc ,dar mi-am facut repede zambetul sa dispară) si tricou alb. Gata când sa-mi dea chiloti jos, cade la pământ, lovit in cap de catre Roberto ( Sam). Asta e povestea!

O liniste de câteva secunde sa lăsase peste noi, amândoi ne gândeam la ziua aceea. Eu am spart gheata:
- Mai sti atunci când am gasit iepurașul ala adorabil, alb, in pădure si am avut grija de el toata vara pentru ca avea labuta rănită?
- Da! Tu calcasei pe labuta lui când te-ai împiedicat si asa i-ai rănit labuta.
Am facut bot, el a inceput sa rada si eu la fel.
- Atunci când am gasit poiana si...spun după ce ne-am oprit din ras.
- Sa nu îmi spui ca mai esti la fel de împiedicată!
Si iar am inceput sa râdem. Si iar trebuie sa va luminez mintisoarele :
In clasa întâi, eu si Roberto mergeam prin pădure. Pe atunci mergeam împreună la scoala. O data am ocolit mai mult drumul ca sa ne jucam mai mult. Am gasit o poiana drăguță. Amândoi ne aflam in mijlocul ei,mergând cu spatele. El se afla in spatele meu. Cand ma dau un pas in spate, ma inpiedic de nu stiu ce dracenie si cad ,cu fata, peste el. El este pus la pământ si eu peste el. Buzele noastre s-au întâlnit intr-un sărut scurt. Când m-am dezmeticit, ne -am ridicat. Nu fusese nu stiu ce sărut. Si in niciun caz nu era de ras. Pana am descoperit de ce ma impiedicasem. De un iepuras adorabil,alb. Cea ce ma duce sa va povestesc si treaba cu iepurele. Cand ma impiedicasem de el, ii rănisem labuta. Toata vara am avut grija de el. După ce sa facut bine, a fugit in pădure si nu l-am mai vazut.
Eu cu Roberto muream de ras. Ne distrăm de minune. Râdem! E super! După vro încă 14 minute de ras intens
, ne-am mai calmat.
Ne -am oprit din ras. Am devenit seriosi. Se pare ca ora amintirilor sa terminat. Sa lăsat o tăcere tristă si adâncă între noi. Am vrut sa sparg gheata, dar mi-a luat-o inainte:
-Ne-am schimbat mult! Tu nu mai iesti ce ai fost. Te-ai schimbat!am încuviințat din cap. De ce ?intreaba cu voce profundă si parca dezamăgită.
- Si tu te-ai schimbat! De ce?ii răspund pe voce profundă si tristă.
- Eu te-am intrebat primul.spune pe aceeași voce profundă.
- Nu stiu ce sa iti răspund. Vreau sa-l gasesc pe fratele meu! Vreau ... Of! E o poveste lunga !
- Avem timp!
Si am inceput sa-i povestesc tot. Toata povestea. Incepând cu spitalul de nebuni si terminând cu ultima mea victimă (de aseara). Ma intelege. Vad in chipul sau intelegere. Simte ce simt si eu! Confuzie! Curiozitate ! Am terminat povestea. El spune:
- Te inteleg! Când am fost transferat la alta scoala, am aflat ca tata e criminal. Si eu am trecut prin multe.Stiu ce vrei. Si eu îmi doresc aceleasi lucrurii. Răspunsuri!
Linistea sa așternut peste noi(din noi! Devine enervant si stanjenitor ) . Nu mai era o discutie intr- e 2 prieteni vechi. Roberto se schimbase. Nu mai este tocilarul fraier care era. Arată bine, recunosc! Are părul roscat si pistrui si ochii de un verde cald,liniștitor. Mi-a fost dor de el. Nu ma înțelegeri gresit! Nu il iubesc ca pe un iubit sau ceva gen, ci ca pe un frate mai mare care ma scoate din belele si din astea. El a plecat din oras in clasă a 5-a . I-am simtit lipsa. Acum ne privim unul pe altul fix in ochii. Îmi amintesc când făcea asta ca sa ma linistesca. După ce ma bătea cineva, el venea la mine ma lua in brațe si se uita in ochii mei ca sa ma linistesca si sa ma facă sa nu mai plâng. Da, sa stiti ca am o inimă! Am plâns, recunosc! Si acum îmi vine sa mai plâng. Da, ati auzit bine! De ce nu plâng daca îmi vine? Ce rost are? Niste lacrimi nu schimba nimic. De aceea am invatat sa ma controlez, sa îndur! Cine plânge e slab! Eu nu sunt slaba (la figurat vorbesc)! Gura mea nu se poate abtine din a vorbi fara mine, si comentează :
- De ce m-ai răpit?
Întrebarea mea la surprins. Răspunde :
- Sincer nu am vrut sa te răpesc pe tine! Le voiam doar pe Elena si Amanda.vazandu-ma confuză continua: Sunt fetele din gaşca lui Max Dark. Fratele tau, nu?am aprobat, stiu ca fratele meu se numeste Max Dark si stiu ceva legat de gaşca lui. Băieții mei nu au stiut care sunt, asa ca v-au luat pe toate. Te-am ales pe tine ca sa te interoghez.
- De ce?
- Când te-am vazut adormită, mi-ai părut foarte cunoscuta. Si apropo....scuze pentru ca te-am lovit si sărutat. Îmi pare rău! Nu am vrut....
L-am oprit. Acum voi sunteți ceva gen " Iti pare rău ca au sarutat-o?! Pe bune?!". Iar eu trebuie sa va informez ca Roberto tine mult la mine. Mereu când ma bătea cineva, ma si sărută. Si sa nu îndrăzneți la un sărut: simplu sau pasional sau...chesti din astea. Ci un sărut violent! De aceea ii pare rău de sărut. Si el ma sărutat la fel ca aia care ma băteau. Bietul băiat! Nu mai stie cum sa isi ceară scuze. Asa ca ii spun:
- E ok! Nu stiai ca sunt eu! Si oricum... Acum sunt obisnuita. Nu ai idee câți m-au sărutat fara vointa mea. Stai calm! Nu are nimic! Te iert! Sunt ok !răsuflă usurat. De ce doreau sa le rapesti pe fetele alea?
- Ca sa ma razbun.spune puțin stânjenit.
- Te inteleg perfect!
Un zâmbet ne apare pe fata amândurora. Un telefon suna. Telefonul meu se afla pe noptieră.
- Cred ca l-am lăsat aseara aici! Ce idiot!spune parca pentru sine.
Ma suna Andy. De ce? Aa. ..Da ! Eu sunt răpită după cunostintele lui. Roberto îmi face semn ca pot răspunde. Si raspund:
- De ce o mai suni ?! Sti ca nu va răspunde !il aud pe Andy spunând de la celalalt capăt al telefonului.
- A răspuns!spune persoana care ma apelat, nu ii recunosteam vocea. Alo.. ? Sofi?..
- Alo... Cine e?răspund confuză.
- Slavă Domnului! Unde esti? Esti bine ?se aude vocea lui Alex.
- Sunt bine! Stați linistiti! Nu veniti după mine. Vi singura ! Nu faceti nici o prostie! Stai...cum?...Alex? Ce?
-Da...Alex A leșinat si Andy la fel.se aude din nou vocea pe care nu o recunosc.
- Cine esti?întreb confuză .
Telefonul sa inchis! Am auzit un urlet de fericire ca sunt bine si porcul ala drogat de nesimțit mi-a inchis in nas! Ma uit enervantă la telefan. După la Roberto care inlemnise. Vazandu-mi fata ceva gen : " Ce, dracu', sa intamplat? Si de ce stai acolo ca mortul băut si drogat in loc sa îmi explici ?" a spus:
- Aceea voce ii apartine lui Max Dark , cu siguranta !
- Cum?!
Mor! Adică : eu tocmai am vorbit cu fratele meu ? Cum?! Nu cred !

Hei ! Stiu ca sunteți supărați, dar mi-a cazut net-ul si nu am avut cum . Acum a sosit , deci nu va mai dau scuze. Scuze de greseli! Sper ca va place ! Promit ca o sa poster mai mult ! Scuze din nou ! E ora 14:23 . Va pup !