Sora unui criminal

Capitolul 74

Sofi P.O.V.:
-Atunci cine? Cine esti pentru el?a intrebat furios bărbatul.
-Eu pentru el, sunt nimeni! De abea ne-am întâlnit! Nu ne cunoastem!am recunoscut.
-Atunci de ce l-ai inpins? a intreabat cu subînțeles.
-Din instinct...am recunoscut, dans din umeri.
S-a uitat cu sprinceana ridicata la mine, dar nu a facut nimic. Pur si simplu, a iesit din camera, pasandu-ma singura. Becul care lumina cu o lumina stearsă sa stins, lasandu-ma in întuneric. Umezeala era mare, deci am crezut ca eram intr-un subsol. Trebuia sa scap, dar nu aveam cum. Inima a inceput sa limpede sânge mai repede, adrenalina crescând in mine. Frica se marea. Am inceput sa respir greoi si zgomotos. Ma simteam...parca îngropată de vie! Ardeam. Frica imi pătrunde in tot corpul. Ochii umplundu-se de lacrimi, iar lacrimile au curs siroaie pe obrajii mei fierbinți. Când...în zgomot puternic s-a auzit din aproprierea camerei. Asta mi-a înghețat sângele in vene. Am tresărit când am auzit. Zgomotul...era ca un țipăt foarte ascutit. Inima parca mi-se oprise pe loc, parca nu mai pompa sânge in corpul meu. Lacrimile înghețarea in ochii si pe obrajii mei. Parca intrasem intr-un soc! Nici plămânii nu isi mai făceau treaba pentru o secunda. Timpul parca se oprise in loc. Statuie am rămas. Când usa este daramata, inima o i-a razna! Si un țipăt imi părăseste gâtul. Dar ma liniștesc imediat ce pe usa îl vad pe Derek. Oftez usurati si zgomotos. Iar el se apropie grabit de mine.
-Calmeaza-te, micuto! Am venit sa te iau!spune cald si imi ma dezleagă de pe scaun.
Ma ridic si imi masez putin încheieturile mâinilor, unde fusesem legată. Derek se pune in genunchi in fata mea si îmi sterge lacrimile.
-Nu plânge! Ce ti-am zis eu de plâns?a spus exact ca un frate mai mare.
-Sa nu ma mai sperii asa niciodată!Am spus de parca as fi spus "Ba, boule! M-ai speriat de moarte! Tu vrei sa fac atac de cord? Ce dracu'?!".
El mi-a zâmbit amuzat.
-Sa sperăm ca nu va mai exista o alta data viitoare!a spus si sa ridicat. Sa mergem!
Dar nu apuca sa facă un pas, ca eu il cuprind in brate.
-Mersi!am spus putin stânjenit.
El mi-a raspuns la imbratisare. Dar tit el ne intrerupe.
-Trebuie sa plecăm!spune si m-a luat de mana.
Nu stiam ce era asa special la el, dar...il simteam ca pe fratele meu. Simteam ca pot avea incredere in el. Nici nu mai tin minte pe unde am ajuns afara. Dar am ajuns afara! Su elicopter era pe cer. Din elicopter au iesit doua corzi.
-Trebuie sa urcam in el!m-a anuntat Derek.
Ochii imi sclipesc de încântare. Derek, ia o coarda si imi leagă mijlocul cu ea.
-Trebuie sa te ti bine!a scos in evidență faptul ca nu trebuie pana ce nu ajung in elicopter sa dau drumul la coarda.
Nu va mai plictisesc cu toate insistentele lui. Eu doar repetăm "Aha...", neatenția la ce imi spune. Când a zis sa trag de doua ori de coarda ca sa ma ridice, nu am mai stat pe gânduri. Si când am fost trasa, am chicotit un "yey! " tare si clar. Când am ajuns la intrarea in elicopter, mi-am pus picioarele pe "podeaua" lui, mi-am deslegat coarda si m-am asezat pe un loc. Zgomotul era infernal! Mi-am pus mâinile la urechii. In câteva secunde a urcat si Derek, care mi-a întins o pereche de casti.

Salutare națiune! M-am întors! Si voiesc sa va zic lucruri importante azi! On legătură cu capitolul, are fix 600 de cuvinte! V-Am zis ca asa ca fi! In legătură cu acea lucrare de care v-am spus pentru concurs...o mai modific nitel si o postez după ce se termina concursul ca asa spun regulile. Poate imi iese inca o carte?! Si legat de varianta cartii...aia care v-am zis eu ca editez...cum sa postez? Eu ma gândeam sa scriu la aia usor-usor, si sa postez ca si cum ar fi alta carte...ca nu cred ca voi vreti sa va tin in suspans inca câteva luni pana sa aflati ce se intampla in continuare, nu? Si legat de carte! Mi-ati îndeplinit visul! Am fost pe locul 1#! Acuma nu mai sunt...Ma bucur ca sunt pe 2#! Cartea a fost pe 1# aproximativ jumatate de zi(nu stiu mai exact deoarece când am plecat la scoala era 1# si când am venit era 2#). Dar e ok! Mersi ca mi-ati îndeplinit visul! Nu m-as supăra daca ati face-o din nou...e oricum si vina mea. Ar trebui sa postez des. La 2,3 zile m-am hotărât, dar e greu cu scoala si toate cele. Capitolul il dedic Cristina_2021! In sfarsit, de când vreau sa iti dedic un capitol...si va rog din suflet, cereti-mi dedicati daca vreti si daca vedeti ca incep sa scriu dedicatii, si după nu mai pun si nu am pus-o pe a voastră, reamintiti-mi! Vorbesc serios! Sunt uituca! Nu va mai tin! Va iubesc, criminalilor! Vorbesc de voi! Cititori mei! Sau vreti sa va zic "nebunilor"?voi alegeți! La mine e 02:26! Noapte buna! Va pup!