Sora unui criminal

-Atunci, la vânătoare cu noi!

Sofi P.O.V. :
-Hei. Ce mai faci?il salutam și noi pe uriasul ce se așează lângă mine, tustrei stand în șezut.
-Nu mai am somn... Dar voi?
-Vorbim, îi răspunde in același timp cam gânditori.
-Știu ca am fost mai. .. arogant, la acest adjectiv găsit eu și Derek ne ridicam fiecare sprânceana. Ok. Poate ca m-am comportat mai aiurea azi! Faza e ca voiam o pauza. Sa stau liniștit pentru câteva ore. Așa ca am găsit aceasta scuza.
Mai vorbim cred ca o ora despre tot ce ne vine. Chiar când Bogdan voia sa ne spună ceva observ pe cineva... În pădure.
-Hei! Continuați, dar uitați -va acolo. . Lângă copacul acela urias...E cineva, le atrag atenția mai mult soptit.
Derek începe sa inventeze o poveste astfel încât sa nu para ca ne-am prins ca suntem urmăriți. Bogdan îmi face la un momentan semn ca l-a vazut, iar blondul la fel. Încercăm să stau calma.... oare de cât timp e acolo? Și-a dat seama ca l-am văzut? Cine e? De ce e aici? Mmm.... casc, întinzându -mă pisiceste.
-Băieți, mie îmi e somn!îi anunț.
-Da...cred ca mi s-a făcut și mie.
-Vin și eu. Ar cam trebui sa dormim, "intra" în joc și băieții.
Coboram în apartament.
-Avem arme?il intreb la ureche pe Bogdan când suntem pe balcon.
-Da! Avem câteva pistoale, cateva cuțite și un arc cu săgeți.
Mă surprinde ultima arma menționată, dar nu am timp sa gândesc pentru ca Derek mă intrerupe.
-Atunci, la vânătoare cu noi!Ne șoptește zâmbind șiret.
Cu un semn al capului ne înțelegem intre noi. Mai aruncam un ochi la cel ce ne urmărește. Nu e doar unul! 100%! Dar unde sunt restul? Ne așteaptă sigur. Coboram cât de repede pe barele balcoanelor. Acel om dispare în umbra. Dar încă este acolo. Alergam. Ne luam arme din elicopter și începem a-l vâna. Ne despărțim ca sa acoperim o suprafață mai mare. Am senzația ca asta e o greșeală uriașă. ... Am presentimenul ca ceva nu va fi de bine. Nu comentez totuși. Înaintez cu pași mari și rapizi. Nu este un vânt puternic, dar parul desprins tot îmi vene pe fata. Nu vreau nici sa îl aranjez....pulsul s-a mărit. Pot auzi câte o bătaie puternica la fiecare pas făcut. Respiratia este accelerata. Sa vedem ce arme am luat; un pistol, doua cuțite și arcul cu săgeți. Observ ceva la o distanta de peste 20 de metri de mine. Iau arcul și o săgeată. Mă pun în poziție. Așez săgeata bine. Ridic arcul. Țintesc. Intru în apnee. Trag. Sageata îmi zgârie fin obrazul și atinge și ținta. Mă apropi sa văd în cine am tras. Se pare ca este un barbat, iar eu l-am nimerit în picior. Eh...nu-s o trăgatoare așa buna la arc. Pe bluza ce o poarte sunt cusute inițialele "LD " . Mi se par cunoscute. Privesc cu groaza acel om gândindu -mă de la ce ar putea veni acele inițiale. Cred ca....
Prea târziu! Sunt înconjurată. Fuck! Nu apuc sa reacționez cumva ca îmi sunt legate mâinile la spate. Sunt izbită de un copac. Un băiat cu ochii verzi se împinge în mine, vrând sa mă sărute. Acesta este Luca! Idiotul de Luca! Îi dau una cu piciorul unde îl doare mai tare.
-În pădure?il intreb chiar dezamăgită. PĂDURE?
El mă privește cu dezgust. Mă lovește foarte tare și mă ia de par. Încerc sa fac și eu ceva, doar ca.. .

Știu. Scurt. Sec. Plictisitor. Doar ca.... Mai am extrem de puține idei la carte și cred ca o voi încheia curând. ... Și fac alt volum ca la acela am idei. Tot cu Sofi ^^ Doar ca ea pitic... de când s-a întâlnit cu Derek pana în ziua în care am început aceasta poveste. Da.... Și m-am gândit și decis. Voi posta cât de des pot capitole de minimum 500 de cuvinte.... ca eu pana acum îmi făceam griji ca va trebui sa fac un capitol lung rău. ..Dar asta e. .. is foarte ocupata cu fizica ce e drept și din nefericire...adică îmi place sa fiu olimpica, dar totuși. ..is copil ... is scriitoare.... cred. Tot timpul asta simțeam ca mor dacă nu scriam la ceva .... Am scris la altele.... Oricum! 1. Ce ziceți de ideea cu Sofi pitic? ^^ 2. La mine e 01:42! Noapte buna! Va iubesc! Sunteți cei mai faini cititori! Va pup!