Sora unui criminal

Capitolul 27

Sofi P.O.V.:
-Altceva?schimba repede Seful subiectul. Nu? Bine!
Închide si revine la desertul sau.
-Ma dezamagesti, Cristi!declara Seful.
-Scuze, tata!raspunde Cristi.
Ce? TATĂ! Nu! Cristi e fiul rusului ala?!
-Vom vorbi mai tarziu! Acum, hai, sa terminam cina! Si oricum nu mie trebuie sa-mi ceri scuze!spune rusul.
- Scuze, Sofi!exclama Cristi.
Acum pot sa-l fac de ras cu întrebarea "de ce?", dar mai bine nu.
-Ok!răspund
Si linistea se asterne peste toata sala. Îmi termin desertul linistită. Toți au terminat de mâncat.
-Sofi, mai bine mergi sa te schimbi, si voi băieți !ne sugereaza Seful.
-De ce?intreaba Mihnea.
-Vreti sa mergeți asa cum sunteți? Hai, grabitiva!raspunde rusul.
Oare unde plecăm? Oricum nu mai comentam si plecăm sa ne schimbam. Merg la vechia mea camera. Aici m-am schimbat si data trecuta. Arată la fel. Numai ca mai vechie. Ma schimb in pantaloni scurți albi si un maieu alb, iar in picioare niste platforme de 10cm negre. Ma mai bandajez o data si parul il prind intr-un coc rebel. Îmi curat si ascut pumnalele, reincarc pistoalele si gata! Cobor inapoi in sala de mese. Am ajuns prima! În sala sunt doar Seful si cativa soldați. Ma apropi de ei. Din spatele meu apar craii de la apus! Mihai, Mihnea si Cristi trec in fuga pe langa mine si strigând "scuze! ". Mihai este un pic mai in fata decat ceilalți. Când ajunge aproape de rus striga" primul!". Ceilalți doi il ajung si incep sa se bată. Ce e in neregulă cu ei? Aproape ca m-au daramau pentru o simpla întrecere prostească?! Ce prosti!
-Serios?întreb evident cam enervantă.
-Asta fac in fiecare zi!raspunde Seful chicotind, si facandu-ma sa îmi apara un surâs pe fata.
Băieții se opresc din bătaie.
- Acum, ne spui ce vom face?intreaba Cristi.
-Voi veti pleca!raspunde scurt rusul.
-Unde?intreaba Mihai.
-In tabără!raspunde scurt Seful de parca e normal ca plecăm in tabără.
Stați! Ce? Plecăm intr-o tabără? De ce? Cum? Ce?
-Ce?întrebăm la unison eu si băieții. De ce?
-Hai!ne răspunde rusul si se întoarce cu spatele facandu-ne semn sa-l urmăm.
Nu mai comentam nimic si il urmăm. Nu are sens sa-l mai întrebăm ceva ca nu va răspunde. Il urmăm linistiti. Ajungem intr-o cameră mare, parca săpată în stâncă. In mijlocul ei se afla un elicopter negru. Rusul ne face semn sa intrăm si noi intrăm. Băieți în spate, iar eu in fata.
-Nu vi, tata?intreaba Cristi, deoarece Seful voia sa închidă usa.
- Nu! Distractie plăcută!răspunde rusul si închide usa.
Ce? Ce se intampla aici?
După o ora:
Am ajuns! Tot drumul am stat uitandu-ma pe geam. Băieții au facut la fel. Am ajuns intr-o tabără după spusele pilotului. Coborâm si vad! O curte destul de mare cu cabane împrejurul ei. Noi suntem in mijlocul curții.
-Cabana 13! Distractie plăcută!ne anunță pilotul.
Coborâm si mergem spre cabane. Nu stiu de ce , zei, nu comentam! Ajungem langa cabane si in întâmpinarea noastra vine un domn. Este la 4 ace, înalt, dar nu il vad bine deoarece e încă noapte.
-Bine ati sosit!ne urează tipul. Urmati-mă!
Si noi ce credeti ca facem? Noi...Noi... Il urmăm! Ne conduce pana la o cabana.
-Veti gasi tot ce va trebuie înăuntru! Daca aveti nevoie de ceva, doar sunați clopoțelul. Ma numesc Vladimir. Noapte bună!
Spune bărbatul (Vladimir), ne face semn sa intrăm si el pleacă. De ce nu comenteaz ?! De proasta? Poate! Intrăm înăuntru si vad! O sufragerie superba! Cu canapea si fotoli de piele alba si cu podeaua si pereti negrii. Si cu o plasmă uriasa. Cu tot felul de jocuri. Si o blană de urs alb pe podea.
Mai in spate: o bucătărie micuță. Un frigider , o masa cu scaune, un cuptor cu microunde si un micuț aragaz. In stânga pot vedea prin usa deschisă o baie mare! Cu gresie alba si neagră. In dreapta mai e o usa. Cristi intra ca ars in ea, urmat de ceilalți doi si de mine. Acolo un dormitor cu paturi: un pat mare, deasupra doua paturi de o persoana, si încă unul langa un alt perete.
-Stați! O sa dormim toți aici!spune Mihnea si se uita la mine.
-Cred ca da!raspunde Mihai si ma priveste.
-Si eu!mai adaugă Cristi si începe si el sa ma privească.
-De ce va tot uitati la mine?ii întreb pe cei trei tembeli din fata mea.
-Pai sti tu...începe Mihnea. Tu esti...iar noi suntem. ..
- Si?întreb eu.
Nu ma înțelegeți gresit. Nu vreau sa dorm cu ei! Dar, sincer, nu se prabuseste cerul pe mine daca stau cu ei in camera. Acasa il am pe tata si Alex, iar in casa gastii sunt Andy si Cail. Si i-am vazut de atâtea ori doar in boxeri sau prosop ca m-am obisnuit.
-Da chiar! Si? Ce are ?sare Cristi (pervers nenorocit)
-Ce?întreb ridicând sprinceana.
Nenorocitului ii apare un zâmbet mic pe fata, dar i-o tăi inainte:
-Nu stiu ce tarfa ma credeti voi, dar sa stiti ca nu am planuri sa ma culc cu voi sau cu oricine altcineva! Inteles!marai eu la cei trei(mai mult la nenorocitul ala pervers).
Cei trei crai de la răsărit ridica sprinceana. Eu oftez si ma arunc in patul de la perete de o persoana.
-Nu îmi pasă ce fantezi va faceti voi sau ce faceti voi! Mie mi-e somn! Si legat de fantezi va sugerez sa visate cat vreti ca tot nu o sa se întâmple. Daca nu vreti sa facem ceva,
Mai vreau sa spun ceva, dar sunt oprită de Mihai.
-Haideți, sa ne jucam!
Asta am vrut sa aud de când am venit in cabana asta! Ma ridic din pat si sar pe canapeaua din piele. Restul băieților vin din urma si sar si ei pe canapea langa mine. Luam consolele de pe masa, Mihnea baga un joc si începem sa ne jucam! Apasă pe butoane si avatarurile noastre din joc se lupta neîncetat.
După jumate de ora :
Am castigat! I-am facut praf pe băieți. Se pare ca băieții s-au bosumflat! Toți sunt ceva gen: "Pe bune? Ne-a batut o fata la jocuri-video?" .
-Vreti sa jucam adevăr si provocare?spun ca sa-i trezesc din "supărare".
-Sigur!raspun ei la unison.
Mihai si Mihnea trec pe cele doua fotolii din lateralele canapelei, Cristi se da la marginea canapelei, iar eu ma urc pe canapea (cu fundu unde trebuie sa fie capul si picioarele unde trebuie sa fie fundul).
-Cristi!începe sa spună Mihai, dar Cristi raspunde:
-Provocare!
Mihai se uita prin camera si spune:
-Te provoc sa spui cea mai mare dorinta a ta !Si priveste satisfăcut.
Cristi se face rosu la față.
-Pas!spune Cristi (mai rosu)
-Spune-mi mie la ureche!ii sugerează Mihnea!
-Of! Bine!accepta Cristi si ii sopteste ceva.
-Pe bune?se mira Mihnea,iar Cristi da afirmativ din cap.
-Ce isi doreste?intreaba Mihai.
- Nu mai contează!spune Mihnea chicotind. Sofi!
-Adevar!răspund eu.
-Spune-ne câteva lucruri despre tine!zice Mihnea.
-Cate?întreb.
-Sa spunem 5!
-Ok! Pai...sunt la liceu. Am zece pe linie. Îmi plac caii. Daca ma enervează cineva sunt in stare sa-l omor. Sunt foarte curioasă. Si sunt in stare de orice ca sa obtin ce vreau!
Credeti ca le-am zis prea mult? Eeee... Am spus adevarul!
-Mihai!spune Cristi, iar Mihai da afirmativ din cap. Daca tot esti tu atât de curios, te provoc sa il întrebi, il provoci pe unul din noi ce iti trece prin cap.
Mihai zâmbește smechereste.
-Te provoc sa faci ce iti trece prin cap! Si sa sti ca stiu ce vrei sa faci, asa ca nu încerca sa faci altceva.
-Pe bune, frate?riposteaza Cristi si Mihai afirmă. Eu mi-am cerut-o, asa-i?si Mihai din nou da din cap aprobator. Of...Sofi, vrei sa iti arat colectia mea de bilute?si se inroseste.
Pe bune ?! Pentru asta se emoționează atât? Of! Băieți! Cine ii poate intelege?!
-Sigur!răspund de parca ar fi ceva banal.
-Haide!zice Cristi si îmi face semn sa mergem in dormitor.
Ma asez pe pat si Cristi la fel. Ceilalți doi crai deschid un pic usa cat sa tragă cu ochiul. Crist scoate din noptiera de langa patul dublu o geanta. De unde stie ca e acolo. Cred ca îmi vede mirarea si spune:
-Noi venim in tabără de anul trecut! Asta e cabana noastra.
-Si acum îmi spui?!spun amuzată.
-Da!raspunde Cristi si începem sa râdem.
Deschide geanta. In ea se afla nenumărate bilute in toate culorile.
-Ce drăguț!declar. De unde le ai?
-Tata îmi aducea cateva in fiecare luna, pana anul trecut când...
Vrea sa continue, dar il opresc:
-Scuze!spun un pic stânjenit de situație (cine nu ar fi in situatia de fată?!).
-De când esti criminală?intreaba ca sa schimbe subiectul.
-De cinci ani!răspund.
-Cred ca stai cu toți bossi!spune acesta amuzat.
-Din potriva! Nu stiu ce ati auzit voi despre mine, dar nu sunt deloc!ripostez eu.
Ridica sprinceana.
-Asta e si motivul pentru care am încheiat alianta cu clanul 68.
Stiti deja ce sa intamplat si eu nu vreau sa-mi aduc aminte.
-Aaa!spune Cristi.
Simt ca vrea sa continuie, dar...
-Ce bile drăguțe !exclam eu. Si privesc bilele din geanta si le ating usor. Dar Cristi sta acolo ca statuia din cimitir si priveste spre mine.
-Am ceva pe fata de te tot uiți asa la mine?il întreb si adaug un mic zâmbet jucăus.
-Da!spune si ii apare un mic zâmbet.
-Ce?întreb un pic speriată.
-Asta!
Si sare pe mine sarutandu-ma pe buze flămând. Dar doar vreo 5 secunde ma sărută ca il arunc de pe mine, jos din pat. Se uita la mine, iar eu ii arunc o privire plină cu ură. Ma ridic din pat si merg furioasă spre usă. Cei doi crai de la apus o i-au la fuga. Când deschid usa ii gasesc pe canapea si le arunc o privire ceva gen "credeti ca nu stiu?". Ma îndrept spre frigider(vreau înghețată!), dar sunt trasa de mana dreapta.
-Scuze!spune nenorocitul de Cristi.
-Pentru?întreb nervoasă, dar el îmi răspunde cu liniste. Pentru ca m-ai sărutat si cel mai probabil aveai in gand altceva? Ce curvă ma crezi? Am 15 ani, acum pe bune!
Ramane inmarmurit. Ma întorc spre cu spatele si merg la frigider. Îmi i-au o cutie uriasa din congelator de înghețată, o lingura si merg la canapea. Ma asez si dau drumul la TV. Tot timpul asta, am stat cu o privire plină de ură. Sunt atât de nervoasă! Cei trei stau ca statuile.
-Tu ai 15 ani?intreaba Cristi uimit.
-Da! Voi ce credeti?le răspund (mai trebuie sa spun ca am vocea plina de ură?).
-Douăzeci!raspunde Mihai.
-De tot vorbim de varstr: voi câți aveti?
-18!spun la unison.
-Si voi la 18 ani, cum ,zei, ati calculat ca am 20?
-Aproximativ 20!se apara Mihai.
-Pai...arăți!mai adauga Mihnea.
Le ar un o privire gen"asta e scuza voastră? Pe bune?". Îmi întorc capul spre TV, vrând sa-i ignor. In spatele meu, simt ca isi arunca priviri. Vin usor spre mine si se asează pe canapea.
-Scuze! Nu am stiut! Am crezut ca...
Începe Cristi, dar il intrerupt:
-De ce toti cred asta?!spun spre tavan.
-Deci esti criminală de la 10 ani!se mira Mihnea .
-Exact!aprob eu. Ce va mirați atâta?
-Pai...noi Am devenit anul trecut! ma informeaza Mihnea.
Wow! Nu ma asteptam! Stati! Adica... Le apare o fata tristi, dar o ascund rapid.
-De când eu...
Spun, dar cred ca îmi vad stanjenirea si ma opresc.
-Da!răspund toți la unison.
-Cum ai facut-o?întreba Mihai.
-Prefer sa nu vorbesc!ii răspund eu.
Nu prea vreau sa afle nimeni cum m-am "distrat" eu si toate tampenile alea.
-Stim deja cum ai facut-o, dar ce ai simtit?intreaba Mihnea.
Fac o fata surprinsă. Se pare ca craii de la apus stiu ce sa intamplat. Surprinderea dispare si isi face loc un mic zâmbet amuzat.
-Sa sti ca a fost distractiv, chiar daca mai aveam putin si muream in beciurile alea!
Băieții incep sa rada.
-Pe bune?intreaba încă râzând Cristi.
-Da!spun râzând.Îmi pare rău!spun si îmi dispare surâsul.
Toți se opresc din ras.
-Pentru?intreaba Cristi.
Ii arunc o privire gen"pe bune?".
-Daca nu eram eu, voi nu mai deveneau criminali!spun ca si cum este evident (si chiar este).
-De fapt, noi ar trebui sa-ti multumim.spune Mihai amuzat.
-Da! Viața asta e super!aprobă Mihnea.
Zâmbesc amuzată. Totusi, viața asta e periculoasă, dar si frumoasa. Cum adică frumoasa? Pai...In afara de plăcerea de a omor pe cineva, se primesc foarte foarte mulți bani în acest joc bolnav. De ce spun bolnav? Ce om normal la cap ar face asa ceva cu placere?
-Adevarat!spun amuzată si începem sa râdem.
Dar ceva ma face sa ma opresc din ras si sa privesc la TV. Acolo se anunță ca urmează maratonul de filme animate (5 filme animate) de la miezul nopții .
-Ce data e azi?întreb speriată.
-13 iunie.raspunde Mihai speriat.
O, nu! Azi e ziua de nastere a lui Andy! În fiecare an, ne trezim la miezul nopții ca sa vedem maratonul asta. Simt cum îmi vine sa plâng.
-Îmi este somn! Noapte bună!le spun băieților.
Dau fuga in dormitor. Pana la usa Mihai strigă :
-Esti bine?
-Da!ii raspun, închid usa si ma arunc in pat cu fata in perna.
Nu ma apuc sa plâng. Nu am mai plâns de aproape 5 ani si nu am de gand sa o fac prea curand. Dar simt nevoia sa-mi bag capul in perna. Simt cum baietii intra in camera si se apropie de mine. Simt cum se asează pe pat langa mine. Ma ridica cu fata la ei.
-Ce-i?spun de parca nimic nu se intampla si ca eu nu sunt pe cale sa plâng.
-Cum adică ce-i? Ce se intampla? Ce e azi?intreaba Cristi îngrijorat (de ce oare? De abia ne-am cunoscut!)
-Nimic! Azi e ziua lui Andy si in fiecare an ne uităm la maratonul ala.
-Andy e iubitul tau?intreaba Mihai.
- De cateva ore!spun amuzată. Pana acum am fost doar ca un frate.
-Vrei sa-l suni?intreaba Mihnea.
-As vrea, dar in momentul asta ma cauta disperat cu restul gastii.le raspun( de ce le răspund? Ce se intampla cu mine de sunt sinceră cu ăstia? )
-Care e numarul?îmi spune Mihai intinzandu-mi un telefon.
Cei trei craii de la răsărit părăsesc camera.
Din perspectiva lui Andy:
E miezul nopții si eu nu pot sa dorm. Azi e ziua mea, dar in loc sa ma uit cu gasca la maratonul de filme animate, stau cu gasca si consiliul si ne framantam mintile. Seful nu mai raspunde. Noi ce trebuie sa facem?! Aud telefonul sunand. Nu cunosc numarul.
-Da pe difuzor!imi ordona Marc (seful clanului 69).
Iar eu ce credeti ca fac? Răspund si dau pe difuzor.
-Andy?se aude vocea Sofiei de la celalalt capăt. La mulți ani!
-Sofi!spunem toți.
- Esti bine?intreaba Sofi.
-Eu sa fiu bine?! Tu esti bine?întreb îngrijorat si un pic enervat.
- Aaa... eu sunt bine! Ca sa sti cadoul pentru tine e la...
Nu mai apuca sa zică nimic, ca o întrerupe Max .
-Lasă cadoul, femeie! Unde esti?
- Max!sopteste Sofi. Nu e treaba ta, copil răsfățat! Tot ce trebuie sa stiti este ca sunt bine! Eu l-am sunat pe Andy si vreau cu el sa vorbesc, nu cu un copil răsfățat ca tine, tampitule! Daca nu erai tu, nu se mai ajungea in situatia asta, asa ca mai bine taci!
-Sofi, lasă glumele! Spune-ne unde esti! Sau măcar ce faci!intervine Raluca.
-Daca ti musai sa stiti bine! Sunt intr-o cabana luxoasă. Si legat de ce fac... pai..vorbesc cu voi asta fac !ne informeaza Sofi. Sunt bine! Nu veniti sa ma căutați sau alte porcarii. Andy, la mulți ani! Scuze ca nu sunt acolo! Acum scuze, am treaba!
-Ce treaba ?întreb eu.
-Merg sa ma joc cu Mihai, Mihnea si Cristi!raspunde ea sincer (Imi dau seama din glasul ei).
-De ce îmi răspunzi la intrebari asa de sincer? Si cine, dracu, mai sunt si aia!
-E ziua ta! Măcar sa iti spun adevarul meriti, nu?! Si legat de cealaltă intrebare : sunt trei băieți, fiecare de 18 ani, cu care stau in aceeasi cabana si împărțim si dormitorul.spune ea putin stanjenita ultima parte.
-Ce?întrebăm la unison.
-Sofi! Ce faci cu ei?o întreb speriat.
-Ne jucam! Sa sti ca e distractiv sa te joci cu ei! E chiar placut, nu ma asteptam!spune ea de parca ar fi ceva normal.
-Sofi esti nebună?sare Mia.
-De ce?intreaba Sofi indignată. Pentru ca îmi place sa ma joc cu ei?!
Nu se poate! Sofi si-a tras-o cu trei imbecili pentru prima data in viața ei? Si a mai spus si ca ii place? Nu se poate! Nu e adevarat!
-Sofi!urlu la ea.
-Ce-i?intreaba linistită.
-Ce, dracu, ai facut?o întreb urlând.
-Ce sa fac? Nu inteleg întrebarea! Si vrei, te rog, sa nu mai urli asa? Sa sti ca nu am surzit in cateva ore!
-Ti-a placut ?o întreb(acum îngrijorat ).
-Ce sa-mi placa?intreaba cu vocea ei nevinovată.
- AI FACUT SEX PRIMA DATA IN VIATA CU TREI CURVI NENOROCITI, IAR TU FACI PE NEVINOVATA!
Mai vreau sa urlu nițel la ea, dar începe ea sa urle la mine:
- CE ,DRACU, SPUI TU ACOLO? DE UNDE TI-A VENIT IDEEA ASTA? TU NU ITI DAI SEAMA CE PROSTII DEBITEZI? NU M-AM CULCAT CU NIMENI, SI NICI NU VREAU ASTA! SI STI CA STIU CA STI ASTA ! AM ZIS CA MA JOC CU EI, ADICA: MA JOC IMPREUNA CU EI JOCURI-VIDEO SI DIN ASTEA! EU TE-AM SUNAT CA SA ITI UREZ LA MULTI ANI, DAR SE PARE CA TU NU AI INCREDERE IN MINE!
Se aude deschizandu-se usa.
-Sofi!se aude o voce de băiat. Da telefonul!
-Gata Sofi!se aud încă doua voci de băieții.
-Las-o in pace!se aude clar vocea băiatului care i-a cerut telefonul Sofiei.
-Cine, draci, mai esti si tu?il întreb nervos.
- Eu sunt Cristi! Iar tu las-o in pace pe Sofi! Ea a vrut sa iti urmeze la mulți ani! De ce te iei asa de ea? Nu o merita! Este bine si va fi bine. Pana sa te sune pe tine, s-a distrat, daca tot vrei sa sti! Si stai calm, nimeni nu se va atinge de ea! Pa!
Si noul ala pe nume Cristi închide telefonul.
-CE, MOARTEA MEA, SA INTAMPLAT?urlu la cei din camera.
Sofi P.O.V.:
Nu pot sa cred ca Andy poate crede asa ceva! Mihai si Mihnea îmi dau o îmbrătisare de urs. Sincer îmi vine sa plâng. Dar nu, trebuie sa ma abțin. NU PLANG! NU! Cristi vine in camera si ma ia si el intr-o îmbrătisare de urs.
-Mersi!le socotesc eu.
Un zâmbet mic le apare pe față.
-Nu ai pentru ce!spune Mihai.
-De azi esti sora noastra spune Mihnea.
-Deci de azi esti piticotul nostru!spune chicotind Cristi.
Asta ma face sa zâmbesc.
-Daca tampitul ala si toți ceilalți nu au incredere in tine, inseamna ca nu te merita!ma încurajează Cristi.
-Asa-i!spun si începem sa râdem.
Nu îmi place sa o recunos, dar au dreptate! Andy cum poate crede asa ceva?! De unde ii vin ideile astea? După ce ne oprim din ras, spun tristă:
-Nu ma va crede!
-Eu zic sa-i trimitem dovezi!propune Mihai.
-Hai, sa ne jucam!ne sugerează Mihnea.
Mergem si începem sa ne jucam jocuri -video. După vreo 5 minute de jucat, se aude cuptorul.
-Ce?întreb eu.
-Cat vorbeai la telefon, noi ti-am facut o prăjitură, dar care trebuie ornată.ma informeaza Cristi.
-Atunci ce mai asteptam?!le spun eu.
Ne aruncăm spre bucătărie. Băieții scot tot felul de dulciuri si frescă. Eu scot prajitura din cuptor si o pun pe masa. Începem sa punem frescă, bomboane si toate prostiile. Cristi in momentul asta e cu spatele la mine si eu am un tub de frisca in mana.
-Cristi!spun si il bat pe umăr.
El se întoarce imediat, iar eu dau pe toata fata frisca. El ia un pun de bomboane si le arunca in mine. Dar nici măcar una nu ma atinge, deoarece ma las in jos, iar bomboanele il nimeresc pe Mihai, care sta in spatele meu. De aici a inceput o bătaie cu dulciuri intre mine, Cristi, Mihai si Mihnea. Da după cateva minute suna telefonul! Cristi merge in sufragerie sa vadă cine suna si pe cine. Eu, Mihai si Mihnea continuam bătaia.
Din perspectiva lui Andy:
Ba da ce bou sunt! Cum nu am putut sa nu incredere in Sofi? Nu stiu! Dar îmi pare rău. Sun numarul de la care ma apelat, dar cu video. In fata ecranului in loc de chipul minunat al Sofiei, apare fata unui bou.
-Te pot ajuta?spune boul ala (cred ca e Cristi, deoarece are aceeasi voce) .
-Unde este?il întreba Max rece.
Apropo am uitat sa va spus ca sunt tot cu consiliul si gasca. Boului ala ii apare un zâmbet mic. Întoarce telefonul si o vad pe Sofi cu încă doi băietii batandu-se cu frisca si bomboane, cu un blat de tort pe o masa in fata lor. Cei trei râd in hohote.
-Cristi, hai!spune Sofi.
-Acum!ii răspunde boul (Cristi), si se întoarce cu fata la ecran. După cum observi e bine! Si va fi bine!
Mai vrea sa spună ceva, dar este trântit. Telefonul cade astfel încât sa pot vedea cine la trântit. Sofi!
-De asta nu am vrut o sora!exclama Cristi râzând.
-Eee. ..te-ai ales cu una!spune Sofi râzând.
Cristi o ridica de talie, o da jos de pe el, o asează cu grija pe podea si incepe sa o gadile. Sofi încearcă sa-l gadile si ea pe Cristi. Ei doi râd in hohote. Ceilalți doi băieții râd si ei in hohote.
-Ha, deci vi se pare amuzant?!spun Sofi si Cristi la unison si sar pe cei doi, gadilandu-i.
Cei patru se gadila si râd in hohote.
După vreo 30 de secunde se opresc si casca.
-Mi-e somn!declara toți la unison.
-Du-te prima la baie, surioara!spune Cristi.
-Bine, fratioare!spune Sofi cu un mic zâmbet.
Toți ii zâmbesc si ea pleacă undeva unde nu o mai pot vedea. Cristi se apropie de telefon si vrea sa-l pună pe o masa.
-Hei!strig la el.
-Tu încă nu ai inchis?se mira el. Ce mai vrei? Ai vazut ca e bine?
-De ce iti spune fratioare, si tu ei surioara ?martie Max.
-Pentru ca este sora noastra!raspunde unul din băieți.
-Si suntem niste frați mai buni ca tine!adauga celalalt băiat.
Max vrea sa urle nițel (nițel mai mult) la cei trei boi. Dar Cristi zice:
-Altceva?
Vreau sa ii zic eu cateva, dar atunci se aude o usa.
-Gata!se aude vocea Sofiei. Ce faceti?
- Sofi!strig eu la ea.
-Andy?intreaba speriată, si cei trei boi dau din cap afirmativ.
-Sofi, misca aici!tipa Max.
-Tu!spune cu ură si ii apare fata pe ecran. Cine, morți mei, te crezi tu sa-mi spui ce sa fac?!spune enervantă.
-Fratele tau...raspunde rece Max(parca mai vrea sa completeze, dar Sofi i-o taie).
-Care m-a abandonat? Care nu i-a pasat de mine? Sa sti ca TU NU ESTI FRATELE MEU! Andy, la mulți ani din nou! Nu mai am ce discuta cu nici unul din voi! Ma distrez bine cu cei trei FRATI ai mei de aici!
Boii aia o i-au in brate si pupa pe frunte.
-Noapte buna!le urează Sofi si pleaca.
-Noapte buna!ii urează boii aia.
Se aude o usa inchizandu-se.
-Noapte buna si vouă!ne urează boii si dau sa inchida telefonul.
-Nu închideți!strig la ei.
-Ce mai e?spune enervat roscatul. Voi chiar nu va da-ti seama ca voi iti faceti mai mult rău, decat bine? Chiar nu stiu de ce a plâns pentru voi! Nu meritati!
-A plâns?întreb speriat in soaptă.
-Voi ii faceti rău! Daca țineți la ea, lasa-ti- o in pace! Pa!spune brunetul.
Si închid! Nu se poate! Sofi a plâns? Sofi nu a mai plâns de 5 ani! Pentru ce a plâns? Of! Nu vreau sa o rănesc! Ce sa fac, Domne??!! Sa o las in pace? Cred!
Sofi P.O.V.:
Băieți intra in camera. Iar eu le arunc cate o perna in cap.
-Pentru ce a fost asta?intreaba Mihnea.
-Eu nu plâng!ii răspund hotărâtă.
Ei se asează in paturile lor: Mihai si Mihnea in paturile de sus, iar Cristi vine spre mine:
-Ce faci in patul ala?intreaba amuzat si ma ia pe sus si pune pe patul dublu. Surioara mea va dormi in cel mai bun pat!anunță acesta si toți chicotind. Se asează langa mine. Oricine plânge!
La auzul acestor cuvinte fac o fata gen "pe bune?".
-Eu nu plâng de la 10 ani! Niste picături de apa sărată nu schimba nimic! Ba le inrautatesc!răspund serioasa si un pic rece.
Cristi si ceilalți doi crai de la rasarit(care stau ca liliacul cu fata la mine) ridica sprinceana.
-Cum?intreaba Mihai confuz.
-Te arata slab!ii răspund eu de parca e evident.
-Si nu iti vine niciodată sa plângi?intreaba Mihnea.
-Ba da!răspund cu un mic zâmbet pe fata. Dar ma abțin!
-De ce?intreaba Cristi .
-Asa ma apar eu!le răspund ridicând usor colturile guri.
-Tu te aperi singura?intreaba Mihai.
-Daca nu eu, cine? Tata si mama sunt criminali si nu i-am mai vazut de 10 ani, acasa tata si Alex nu stiu nimic legat de viata mea si ma bat aproape in fiecare zi. Gasca... Pe fete eu trebuie sa le apar, la fel si pe băieții la fel. Si sa nu mai pomenesc de Max care m-a abandonat!spun frustrată.
-Wow!se mira băieții.
-De acum noi te vom apara!spune Cristi, iar ceilalti doi aprobă.
- Mersi, dar nu ai motiv! În viața asta, doar pe tine trebuie sa te aperi, altfel vei plăti scump! Am invatat-o pe pielea mea.spun tristă.
-Doar propria ta persoana?intreaba Mihai.
-Da! Pana de curand îmi apărăm gasca pentru ca este ca familia mea. Acum cateva luni mi-am pus viața in joc pentru ei. Dar in acel joc, am pierdut ceva mai inportant decat viața mea, asa am considerat atunci. Am sacrificat totul pentru ei! Am fost in iad pentru ei! Dar la final, nu am reusit! Am dat gres! Atunci am pierdut mult! De ce am suferit atata? Pentru nimic! Pana la urma toți vor muri, iar eu nu pot sa fac nimic ca sa-i pot salva! Viața mea e cea mai importanta! Pusesem totul pe o singura carte, din pacate, acea carte mi-a salvat mie viața. Daca ti la cineva, o sa-l pierzi! Deci: nu trebuie sa ma mințiți ca ma veti apara pentru ca stiu ca nu o sa treceți prin pânzele albe pentru mine, asa cum am facut eu. Sa stiti ca nu merita!spun atât de profund.
Si e o poveste lunga. Faza e ca am suferit mult! Gasca era mai mare, pana in momentul ala. Atunci am pierdut pe cineva foarte drag. Nu vreau sa vorbesc despre asta!
-Nici daca e vorba de familia ta?insistă Mihai.
-As minti daca as spune ca nici, dar când l-am vazut pe Max in chinul ala nu m-am putut abtine. De la cinci ani il caut neîncetat. Dar si familia iti face rău. Familia trebuie apărată doar când esti sigur ca poți! Eu am fost sigura ca fac fata .si adaug un mic zâmbet.
Băieților le apare un mic zâmbet.
-Atunc: vrei sa fi sora noastra oficial?ma intreaba Cristi.
-Ok!le raspun cu un zâmbet mic de parca "in fine. Eu tot stiu ca nu mă veti apara!".
Cristi se ridica si iese din camera.
-Ar trebui sa ai mai multa încredere in oameni!îmi sugerează Mihai.
-Ar trebui. Dar in acest joc nu prea pot avea. Se pare ca pana si persoanele in care aveam cea mai mare incredere nu mai pot avea.spun cu tristete.
Apare Cristi cu o lama. Vine langa noi si se taie usor cu lama la mana dreapta. Ii taie si pe ceilalți doi tot la mana dreapta. A întins lama spre mine. Eu am întins mana dreapta si el m-a tăiat si pe mine usor. Imediat s-a ivit si sângele. Imi incrucisez locul taiat cu locul taiat al lui Cristi, apoi Mihai si după Mihnea. După un minut cat sângele nostru se amesteca, Cristi îmi da un server el sa ma sterg. Eu ma uit ciudat la ei. Ei se opresc fix incinte sa se steargă.
-Ce-i?ma intreaba Cristi.
-De ce mi-ai dat un serverul sa ma sterg?ii întreb eu.
-Pai...sa te stergi.Imi răspunde Mihai.
Ma uit la ei cu o fata gen "logic ca pentru asta mi la-i dat". Cu degetul arătător i-au sângele de pe tăietură si il bag in gura. Si desigur ca înghițit sângele.
-Care are negativ?ii întreb pe băieții, care se uitau la mine cu sbranceana ridicata.
-Eu!raspunde Cristi.
-Esti vampir?intreaba Mihnea.
-Of!oftez eu. Încercați !
Ei fac un schimb de priviri si imi urmează exemplul.
-Are gust bun!le spun eu.
-Da!raspunde Mihai amuzat.
-Nu ati mai gustat sânge niciodată?ii întreb miratata.
-Nu!răspund ei putin stanjeniti.
-Tu?intreaba Cristi parca intr-o transa.
Ii arunc o privire gen "pe bune?" , scotandu-l din transa.
-De multe ori!ii răspund eu, iar lor le apare uimirea pe fata.
-Prima data cand a fost?ma intreaba Mihai.
-La 10 ani, cand am omorât prima data pe cineva. Am băut tot sângele de pe pumnalul pe care il băgasem in inima luise uita la mine ca si cum tocmai am înviat din morți.
-Cam...spune Mihnea.
-Sadic?completez eu.
-Da!răspund ei in cor.
-Nu e vina mea ca aveti o sora cu adevarat criminală, care ,acum, are inima neagră ca un miner din vale!le spun putin amuzată.
-Vorbesti serios?intreaba Mihai, si dau din cap aprobator
-Esti plina de mistere, surioara!declara Mihnea amuzat.
- Cum adică acum?intreaba Cristi gânditor (cred ca vorbea pentru el, deoarece a soptit si după ce a spus-o a tresărit )
-Sa sti ca nu am mila si pana acum doar doi oameni mi-au colorat toata inima in culorile fericirii si pana si acestia au facut asta foarte putin timp.le spun un pic tristă.
- Hai, sa fie 5 oameni. Ne vom asigura cat timp stai cu noi vei avea inima colorată!spune Cristi zâmbitor, facandu-ma sa zâmbesc si eu.
-Cine sunt aia doi?intreaba Mihnea.
-Pai...Andy, cam jumatate de ora si s-a intamplat chiar ieri!spun chicotind, si ei chicotesc.
-Si celalalt?intreaba Mihai.
- Cred ca se distrează cu îngeri acum!spun si ma uit spre tavan cu tristete. El mi-a colorat inima de fiecare data cand ne intamplat. Dar tot el mi-a innegrit-o pe toata cand m-a lăsat sa castig jocul morți!spun pentru mine in soaptă, dar cred ca m-au cam auzit, asa ca ma grăbesc sa zic. Sau joc a cărti cu demonii.si zâmbesc fals.

Vreau sa scriu mai mult, da sunt sigura ca ma injurati de mama focului. Promit ca voi posta mult. As fi scris mai mult, dar inspirația ma lovit joi. Am venit din tabără! Dar mai vreau! M-am distrat atât de bine! Scuze: ca e scurt, de greselile gramaticale si ca poate este plictisitor. Capitolul vi-l dedic tuturor! Nu va mai țin! La mine este 19:42. Seara buna! Va pup!