Sora unui criminal

Capitolul 41

Sofi P.O.V..:
Negru! Asta vad. De odată o imagine cu Derek cu carti de joc in mana apare in fata mea.
-Ce mai faci, micuto?ma întreba el cu vâlcea sa caldă.
-Cred ca am murit!îmi dau cu presupusul.
-Nu ai murit, prostuto!rase el de mine. Daca ai fi murit ai fi juca, deja, carti cu mine. Esti cat se poate de vie!ma anunță el.
-Atunci, esti aici?il întreb total naucida de veste.
-Simtiai ca cedezi. Eu sunt aici sa iti spun ceva. Nu e încă timpul! Mai ai câteva lupte de dat pana sa stai sa joci carti cu mine. Acum du-te! Au nevoie de tine.
-Stai, nu pleca!il rog eu. De ce nu pot sa joc, de acum, carti cu tine?il întreb cu ochii rugatori.
-Nu e încă timpul, Sofi! Nu e încă timpul!
Se aude ecoul sau in mintea mea. Sunt trează! Nu pot deschide ochii, dar aud ce se intampla in jur. Simt trei persoane stand langa mine.
-Chiar daca e pe moarte,se aude vocea mamei in dreapta mea, tot sexy arată!declara ea.
Serios? Ce mama spune ca odrasla ei arată sexy pe patul de moarte?
-Îmi pare rău ca nu s-a culcat cu nimeni pana acum!mărturiseste mama.
WTF! Am auzit bine? Imi vine sa tip la ea. Sa urlu! Stiti ce impresie am despre asa ceva. Da ce mama m-ai am si eu?! Simt cum in camera creste presiunea. O usa se deschide, iar in camera intra cineva. Plânge! As recunoaste plânsul asta dintr-o mie! Este Andy!
-Andy, nu mai plânge! Isi va reveni!il încurajează Max, din stanga mea.
-Nu de asta plâng!spune plângând Andy. Plâng deoarece am pierdut un episod din serialul meu preferat. Si nu stiu daca sunt ok...
Nu mai continua, deoarece izbucneste in plâns. Andy este obsedat de seriale.
-Daca mai plângi mult, iesi din camera!il avertizează Max.
Andy încearcă sa se calmeze. Se mai deschide o data usa. Mia! Plângea si ea! De ce?
-A nascut, si a murit!si începe sa plângă si ea in hohote.
Cred ca vorbeste despre acelasi serial ca Andy, deoarece asta e obsesia lor comuna. Andy începe iar sa plângă in hohote la fel si Mia. Pe usa mai intra cineva. Au venit toți! Si toți plâng!
-A murit!anunță fiecare printre hohote.
-Da cine a murit?se enervează tata.
-Alina!exclama toți.
Mama si tata incep si ei sa plângă in hohote. Max a inceput sa daca o criza de nervi. Fata m-am enervat. Eu sunt pe moarte aici, iar ei plâng ca a murit personajul principal din serialul lor preferat? De unde stiu ca e personajul principal? Imediat după ce li se termina un episod, casa răsună de râsete, plansete etc..
-Da ce, dracu, face-ti aici? Vreti sa îmi arătați nitel respect si sa faceti liniste? Încearcă si fata sa moară in liniste aici. Dar nu reuseste de plansetele voastre! Acum liniste, ca sa pot muri si eu!tip eu la ei.
Rămân statui. Parca au vazut un mort viu. De fapt, cam asta au facut. Ma pun din nou întinsă pe spate si inchid ochii. Dar începe sa sune o chiestie daia medicală. Ma ridic in fund si incerc sa gasesc sursa zgomotului infernal.
-Futu-ti mortii ma-ti de alarma dracului!mormăi eu.
Gasesc sursa zgomotului si arunc cu putere chiastia aia pe jos, se sparge intr-un milion de bucăți. Ceilalți isi revin din şoc.
-Sofi!si toți sar sa ma îmbrătisare.
-Aer!spun eu sufocată de îmbrătisarea lor.
Imediat se îndepărtează. Ma uit in jos sa vad cum sunt îmbrăcată. Sunt la fel îmbrăcată. Ce bine! Un doctor isi face aparitia si ma priveste terificat. Sunt conectată la niste aparate. Când vad asta ma enervez. Urăsc tot ce are legătură cu un spital, de când am fost la spitalul de nebuni. Le smulg, pur si simplu. Doctorul mai are un pic si lesina. Ma ridic fara probleme si dau sa plec.
-Am carat-o!ii anunț.
Sunt inlemniti. Covor repede si ies din spital. In spatele meu apăr toți. Nu ii bag in seama. Stiu unde sunt! La singurul spital din oras. Este in marginea opusă a orasului. Zic opusă, adică opusă cu casa gasti. Nu mai stai pe gânduri, pornesc cu viteza. Toți ma striga sa ma întorc. Dar nu ii bag in seama. Cum, dracu, m-au dus la un spital? Ocolesc străzile principale. Ajung in mai putin de 5 minute la casa. Dintr-e copaci apar mai multe masini. Nu ma opresc. Întru in casa si încui usa. Ma îndrept spre camera mea. Ajung in camera si dau fuga in baie. Acolo am o oglindă uriasa. Ma uit atent la ea si ma exminez. Sunt bine. Doar in zona inimi, am un fel de creatură, dar e minuscula. Ma schimb intr-o pereche de colanti negri, îmi iau un maieu negru, geacă de piele, cizme scurte (mai mentionez ca sunt negre?). Imi pieptan parul. Gata! Cobor, îmi i-au chirilă de la noul meu motor si....pe usa apar toți panicată.
-Hei!ii salut eu.
Andy se face rosu la fata.
-"Hei! "? "Hei!"? Ce, dracu, vrei sa faci?isi inversează toți mușchii.
-Merg la o cursa de motoare.ii răspund relaxată.
-Cursa de motoare?intreaba el, cu sprinceana ridicata. Tu glumesti?
-A, da! Scuze! Vrei sa vi cu mine?il întreb cat de relaxată pot.
-Esti nebună?ma intreaba acesta, gesticuland din mâini.
-In ce privința?întreb gînditoare.
Începe sa o se zbată ochiul rău de tot. Tensiune creste. Toți ma privesc socati.
-Sofi, hai, sa vorbim !sugerează Max.
-Sigur, fratioare!ii răspund si ii zâmbesc.
Mergem in camera mea. Ma asez pe pat, iar Max langa mine. Privirea mea devine trista.
-Ce sa intamplat, după ce am fost inpuscata?il întreb profund.
-Ai intrat in comă! Te-am sus la spital. Ai avut noroc, glonțul a trecut la un mm de inima ta. Ei au cusut locul unde ai fost inpuscata.imi răspunde cu tristete.
-Cat am stat in comă?il întreb cu frica in glas. Ce data e azi?
- Este 15 iunie!ma anunță.
WTF! Am stat doar o zi în comă? Ma asteptam la mai mult. Ma mir, dar imi revin repede.
-Mersi!spune acesta încercând sa ma privească in ochii, dar se retrage.
Ii iau bărbia in mâinile mele si imi lipesc fruntea de a lui.
-Te iubesc, frate! Fac orice pentru tine. Nu ai de ce sa îmi multumesti!si il pup pe obraz.
Ma dau mai in spate.
-Aproape ca si murit ca sa ma aperi!si o lacrima ii curge pe obraz.
-Of! Ce am zis eu legat de plâns?si ii sterg lacrima. Pentru nimic nu trebuie sa plângi! Si in plus, daca nu te salvăm nu mai incercam experiențe noi. A fost prima data când am plâns de fericire. Si in plus de care iti in viața ai ocazia sa fi in comă?un zâmbet mic ii ridica colțul buzelor si un chicot ii scapa din gât.

Imi doresc sa il fac mai lung! Dar sunt sigura ca zilele astea nu voi mai avea ocazi. Scuze de greseli. Capitolul il dedic : maranicolle. Scuze ca iti dedic un capitol tocmai acu', dar na. Acum mi-am adus aminte. Nu va mai rețin. Momentan nu o sa sterg anuntul deoarece nu am timp sa va explic situația. La mine e 14:14! Zi buna! Va pup!