Sora unui criminal

Recapitulare

Sofi povesteste:

Toata viata imi trece cu nostalgie prin viata ochiilor mei... adica voi realizati cate s-au intamplat? Voi va dati seama?
Totul a inceput la 5 ani. Atunci lucrurile au luat-o spre Necuratul. M-au abandonat. Max... parintii mei... spitalul 9 a scris pe mine. Nu eram un copil inocent, ci "un posibil viitor criminal". Poate le-as fi putut demonstra contrariul. Dar universul a vrut sa platesc eu pentru greselile altora... sau poate doar am platit in avans pentru greselile ce urma sa le fac? Ochii matusii Lili care se uitau la mine lipsiti de viata. Imi amintesc acum doar pupila ei marita de spaima si sangele ce a fugit spre libertate pe deasupra lor. Totusi am uitat-o. Cum de altfel am uitat o multime de lucruri, persoane sau intamplari. Ele n-au disparut. Fiecare experienta mi-a fost profesor, un profesor care a conturat macar o linie pe tabloul sufletului meu. Poate ca la acel moment nu intelegeam si nu avea niciun sens. O simpla linie?! Cu ce ma ajuta? Dar, in muuuult timp, elecse aduna. Linie langa linie. Culoare langa culoare. Amanunt cu amanunt. Detalii cu detalii. Toate creeaza un ansamblu. Toate definitiveaza acest tablou fabulos.
Pe Derek il consider cea mai minunata fiinta ce a fost in viata mea. Atat de perfect incat pare ireal. M-a facut sa ma simt vie. M-a invatat ce frumoasa e viata. Si cum mereu e loc de speranta. Nimic nu e imposibil. In cel mai rau caz, este neposibil. Dar nu se ajunge la cel mai rau caz, deoarece mereu poate fi mai rau: ca o scara spre infern, cobori la dracu in praznic, dar o faci la infinit si cu cat esti mai jos cu atat e mai fututa treaba. Cu toate asta, mereu poti urca inapoi. Nu e ca si cum demonii nu au ceva mai bun de facut decat sa te cheme la ei. Se plictisesc sa te traga pe tine la infinit!
Cand Derek m-a trecut clasa si a parasit scoala vietii mele, am fost un lup solo. Dar acest lucru m-a durut. Nu mai era loc de pareri de rau. Si nu mai am facut diferenta intre "a crede" si "a spera". Prin urmare, m-am atasat de primii care mi-au iesit in drum. Ei m-au scos din bratele disperarii. Andy, Mia, Raluca, Liam. Mi-au amintit ca sunt om, deci am nevoie de atentie. Raluca si glumele ei proaste. Liam si muzica sa. Ma faceau sa rad si erau de incredere. Mia si nevoia ei de cineva care sa o apare. Nevoia de cineva care sa o indrume, sa ii repare greselile, sa o iubeasca neconditionat, sa o ierte... ca o mama. M-am regasit in ea, deci am pretuit timpul cu ea. M-a maturizat oarecum, deoarece m-a facut sa ma cunosc mai bine.
Iar Andy... mi-a furat mintile. Si a fost prima persoana care m-a facut sa simt ca" da, baby! Poti sa fii un drac, dar eu tot voi ramane aici sa te iubesc".
Si, fireste, cand totul era oarecum o rutina: ghiciti cine apare la usa? Mirobolantul meu frate Max si oarecum gretosul meu var Alex cu o gasca ciudata! Ce mai tarziu am aflat ca e gasca lui Max, dar nu imi bat capul. Aceasta intrare prin efractie in casa clanului, a permis o rapire. Si am ales sa cooperez ca Raluca sa fie libera. Apoi am aflat ca nemernicul meu rapitor este... cel mai bun amic din copilarie, Roberto! Mai tineti minte?
-Cine esti tu?
-EU?! Eu sunt ful părinților mei! strabunicul meu l-a omorât pe marele Cambri, cel mai mare tiran al tuturor timpurilor, tatal meu a ucis o intreaga fabrica de lactate, iar bunicul meu... ei bine a fost vânzător, dar nu se pune.-spune Roberto mandu inainte sa realizez cine este de fapt.
A fost asa placuta revederea. Si desigur! Voiam sa ma intorc la ai mei cand am primit un telefon chiar de la Max... constatand cand m-am intors ca el a fost rapit. Si nu rapit de un criminal mediocru ce voia doar niste milioane de dolari. No, no! A fost rapit de Seful clanului 13. Cel mai al dracu criminal, recunoscut pentru torturile oferire si pentru faptul ca o pustoaica, adica eu, l-am pus cu botul pe labe. Sa nu uitam ca mai este renumit pentru razbunarile sale de sange rece. N-am apucat sa ma bucur de revederea cu fratele meu. Am rabufnit in fata lui. Era jalnic. Iar eu ma simteam asa trista. Totusi il iubeam. Asa ca am ramas ca el sa plece. Am ramas si l-am eliberat. Deoarece cand iubesti pe cineva, preferi sa mori tu chiar daca el va muri imediat dupa tine. Nu va conta. Vei muri cu imaginea minei sale pline de fericire ca" nu mor acum". Toti tanjim dupa clipe. Dar la un momet dat vrem sa le oferim, nu sa le primim.
Asa am ajuns eu la clanul 13, fiind singura fiinta a sexului frumos din cate imi amintesc. Poate mai erau, dar nu am vazut. Mihnea, Mihai, Cristi mi-au marcat aceasta experienta. Ma obisnuisem cu gandul ca vor fi fratii mei rapid. Si exact asa se comportau.
Motivul clar pentru care Seful m-a vrut nu imi era la indemana atunci. S-a aratat mult mai tarziu. Pentru acel moment voia doar sa ma acomodez cu baietii, dar acestia au disparut cu totul din viata mea. Dar nu ii pot uita.
Cum ne-am dus in tabara de criminali, iar Cristi m-a sarutat. Dar a inteles rapid ideea ca e in mirobolanta zona a prieteniei! Asa ca a intrat in rolul fratelui si a avut grija de mine. A fost ziua lui Andy si am facut o criza la felul cum m-a tratat. Deci am decis ca e bine daca raman izolata de restul un pic.
M-am reintalnit cu Roberto. Sa nu uitam ca l-am cunoscut pe Zayn...
Nemernicul pervers ce a incercat sa ma violeze de nici Lucifer nu mai stie! Si cum i-am tras o mama de bataie si tot...
A fost o vreme chiar buna. Aparitia Miei in acest cadru m-a luat prin surprindere, dar stiti ce? Tot a fost mai bine! Mult mai bine decat transformarea lui Andy intr un nenorocit... si usor-usor lucrurule s-au destramat...

Prima parte a recapitularii si va dau un spoilar: prima pas spre un final. Am spus sa o fac pe bucati, deoarece nu imi sta in fire sa citesc capitole lungi: deci de ce as obliga pe altcineva sa o faca?:))) ma rog. V-am obigat de multe ori*
credeti-ma! Am vazut!* merci... sper ca nu e prea tarziu sa repar asta...
Sunteti geniali si minunati.
Va multumesc pentru tot si sincer am recitit capitolele vechi si am simtit o mandrie: am evoluat. N-as fi reusit fara voi si fara sustinerea voastra. Nu spun ca acum sunt un geniu al scrisului. Deloc. Dar comparativ: eu cred ca sunt pe un drum bun.
Este ora 23:36! Va iubesc<3! Va pup!
^-^
Ok. Nu mai e 36, dar nu mi se publica si trebuia sa va spun frustrarea... efectiv!
P.S.:prin magie neagra cumva din Cail a devenit Liam:)) a se nota.
Ii multumesc Elenei ca imi tot atrage atentia:)) si nu sunt ironica. Chiar o apreciez^-^