Sora unui criminal

Capitolul 83

Mai trebuie sa zic Sofi P.O.V.? TREBUIE?! BINE!
Sofi P.O.V.:
Depozit părăsit...seamana cu un apartament de hotel! Zici ca am intrat intr-un hol dintr-e camere. Nu e nimeni sa păzească, dar se aud zgomote veniind dintr-o camera din stanga. Țipete si gemete? Ce? Asta se aude. Un țipăt de femeie, dar si gemete. Mergem usor spre acea camera. Usa nu este închisă bine asa ca o intredeschid foarte usor. Ce, ma? Usa da intr-un hol mai mic, care se înfundă. Pe laterale mai sunt in total 4 usi. Tipatul incepe sa isi piardă tonalitatea, dar generale se intensifica. Sa nu îmi spuneti ca idiotil asta se fute acum?! Eu o iau inainte usor, si pot simti îndoială lui Derek. Da, il lăsăm pe el primul de obicei. Dar na! Imi place sa conduc eu acum! Hai, ca doar nu e asa retard sa faca sex intr-un depozit! Poate e tv-ul. Deschid usa usor cu pumnalul in mana dreapta. O deschid doar cat sa vad ce face inauntru. Dreptatea mea! E doar tv-ul! Pot vedea televizorul aprins si pe el un filmuleț drăguț...cu fata uneia tipand, prins a chiar când face si ea sex cu unul! Ce tamp se uita la asa ceva? Si cred ca sunetul e la maximum! Idiot! Ii arunc lui Derek o privire gen"idiotil asta se uita la un film!" si el da din cap parca zicand"atunci, hai sa intrăm direct! Ce dracu?!". Imi dau ochii peste cap si ii fac lui loc sa intre primul daca se tot umfla in pene atat! El cu cea mai mare eleganta si subtilitate, sparge usa ca nesimtitul! Doamne! Daniel sare in picioare imediat. Bietul de el, state a relaxat pe canapea si se masturba...si noi ca nesimțiți il intrerupem! Cum ne permitem?! Si mai e si dezarmat! Ma rog, are la arme in camera o duzină! Păcat ca nu le are si la indemana.
-Uite pe cine am gasit?!spune Derek prefacandu se entuziasmat. Este chiar Daniel! Prietenul nostru!spune amuzat.
Eu doar zâmbesc draceste. Daniel se da tot mai in spate, dar din nefericire intra in perete! Nenorocit e peretele asta! Derek merge usor spre el, iar când e aproape de el il apuca de gulerul cămăși lui albastre si il ridica la cativa centimetri de pământ. Eu in timpul asta, ma uit ce are prin camera. Vad ca are destule! Iau o franghie, si un scaun si merg cu ele in mijlocul camerei.
-Derek!Ii atrag atentia.
El, efectiv, il târăște pe tip pana la scaun, unde il tranteste pe el, iar eu il leg.
-Где деньги ?il întreb eu.
Inseamna "unde sunt banii". De ce in rus? Ca e rus! Si da, nu prea intelege ce zicem noi. De aceea il intreb in rusa, ca piate ne raspunde. El ezita sa raspunda.
-Cred ca nu a auzit!isi da cu presupusul Derek. Atunci de ce mai ai urechi?il intreaba cu ironie.
In secunda doi eu si Derek ii tăiem care o ureche. Daniel încearcă sa se stăpânească din a tipa, strânge din dinti, dar in schimb o lacrimă ii părăseste ochiul stâng. Ca sa evite caderea altor lacrimi strânge ploapele bine.
-O! Nu trebuie sa închizi ochii! Nu vrei sa rateze ce urmează!spune prefacandu-se blând Derek.
Ii taie ploapele frumos, si Daniel suspină plin de durere. Eu ma mai uit ce e prin camera. Vad o sticluță cu benzină. Merg si o iau, punand-o la spate , iar când ma întorc cu fata vad ca Derek il sugruma pe Daniel. Cand ajunge la limita, strig.
-Opreste-te!strig răspicat.
Imediat ii da drumul si ma priveste uimit.
-Chiar asa?spun dezamăgită.
-Ce e?intreaba foarte confuz.
-Il omori asa? Nici nu l-am torturat, si ii oferi moartea asta?intreb de parca ar fi evident.
-Ce propui?spune de parca urmează sa primească un cadou.
Ii atat sticluta. E o sticluță de 0,25 l. O deschid si ii arunc extrem de putina in fata lui Daniel, si putina in par si pe haine. Dar am grija sa nu pice pe jos, ca nu vreau ca si noi sa ardem aici. Pun cam jumatate de sticluță in total. Cand ii dau in fata un țipăt înfundat ii părăseste gâtul. Cred ca e din cauza ca nu are ploape deci i-am dat in ochii...Derek ii taie mâinile, si ma uit la el cu o fata gen "serios?!". De ce ai mai face asta? In fine! I-au bricheta si ii dau foc lui Daniel. Un tipat ca un cantec frumos ii iese din gat. Imi i-au o țigară si mi-o aprind din focul rezultat. Si fumul il suflu in fata in ultima sa clipa de viata. Mai i-au o tigareta si i-o intind lui Derek. El o accepta bucuros si si-o aprinde. Ne uităm unul in ochii celuilalt. Ochii sau albastri...Ochii lui! Doamne! Cerul infinit, si marile adânci! Nu se pare ca le stim, dar tot pline de mister raman! Asa ca ochii lui...minunății lui ochii! Si parul lui...de iti vine sa te joci toata ziua cu el. Si gura lui...stai, ce? Despre ce vorbesc eu aici? Ce par? Ce ochii? Da are ochii frumosi! În care te pierzi în...ce? Nimic! Gata! Nu imi place de el in genul ala! Punct! Ne fumam linistiti tigaretele si iesim. De data asta el e mai rapid si se urca la volan. Nu comentez si ma pun pe scaunul din drapta. O liniste mormantaka se lasa. Linistea tipa de ne va surzi! Dar fix acum opreste masina. Dar nu acasă, ci in fata parcului central.
-Hai!spune încântat.
-Hai, mai bine in alt parc!propun eu.
-De ce? Asta e parcul tau preferat, spune confuz.
-Bine!cedez eu.
Coborîm din masina si el ma ia la bratul sau. De ce nu vreau in parcul asta? Ca acum sunt la liceu! Toți umbla pe aici, si toti ma vor vedea...so vor rade. Nu mi-e rusine sau ceva, dar nu îmi place când altii susotesc despre mine in viata asta! Adica când sunt printr-e mafioți e mai ok! Dar asa...sunt colegii mei de scoala! Nu ii pot omori si gata! Incerc sa ma relaxez! Nu vreau sa ii spun lui Derek. Chiar daca stiu ca trebuie...Dar na! Poate ca nu mai e nimeni prin parc acum. E totusi noapte! Dă! Cine draci e treaz la ora asta? Cred ca e 1 sau ceva! Ce m-am panică ata?! Ajungem in zona aia pentru copii cu jocuri si din astea. Ma asez pe un leagăn.
-Te dau?intreaba amuzat Derek.
-Era evident!spun ca un copil mic.
El se pune in spatele meu si incepe sa ma dea.
-Yey!spun ca un copil mic. Mai tare! Mai tare!
Amândoi chicotim. După ce ma da la viteza maxima, se pune in fata mea si împinge leagănul si din fata. Eu întind picioarele si incerc sa il lovesc, dar nu reusesc, el ferindu se.
-N-ai reusit! Hop! Nici acum!Imi face in ciuda.
Amândoi chicotim. După câteva minute, zic.
-Sar! Ma prinzi?spun exact ca un copil!
-Hai!spune el.
Dar nici nu are timp sa se pregătească ca sar, si vad peste el. El ajunge la pământ sub mine. Suntem nas in nas. Ne privim in ochii. Oare el ce simte pentru mine? Oare ce? As vrea sa stiu. De ce nu poate gândi cu voce tare? Zambim amândoi si râdem. Nu apuc sa incerc sa ma ridic ca ma apuca el de talie si ma ridica. Dar nu ma pune cu picioarele pe pământ, ci ma ridica spre cer. Se pune si el in picioare, si ma arunca usor odatain sus.
-Yey!spun amuzată si entuziasmată.
Ma doreste ca in avion spre topogan. Si ma pune pe el. Mai trebuie sa spun ca amândoi râdem?!
******************
Acum, ne uităm la stele. Pana acum ne-am jucat in prostiile alea. Prise-lea, fate-ascunselea si toate prostiile astea. Ne-am purtat ca doi copii. Ne-am jucat, si am ras. Imaginati-va doi copii de 5 ani intr-un parc singuri si putand sa faca tot ce vor! Exact asa am fost noi. Ne-am suit pe bare si am stat atârnate cu capetele in jos. Ne-am dat in balansuar. Acum stam pe nisip obosiți de la ras si de la "miscare". Stelele sunt asa frumoase. Astrul nocturn (luna, adica) străluceste. Stelele sunt...perfecte! Ca si ochii lui...perfecti! Ce?
-Si...cum e la scoala? Primul an de liceu?ma intreaba relaxat.
-Eee...greu!recunosc eu.
-Cum asa?
-Asa e usor, dar a fost greu...fara tine!
-Si mie mi-a fost greu! Imi lipseau multe momente...
-Cum ar fi?
-Sa vin sa te i-au la 5 de acasa si sa venim aici pe ascuns, ca sa scăpăm de toti. Mergem la pod si vedeam răsăritul...ai uitat?ma tachineaza el.
-Nu! Dar voiam sa o aud din gura ta.
-Smechero!
Eu scot limba si fac cu ochiul, dar nu are cum sa vadă, da' stiu ca isi da seama.
-Derek?
-Ce este?
-Imi primiti ceva?
-Daca si tu imi promoti ceva!
-Bine!
-Ce sa iti promit?
-Ca nu o sa mai ma părăsești niciodată!
Spun trista si el usor se ridica in fund. Ma ridic si el. Iar ne uităm in ochii celuilalt. Stelele se reflecta in ochii sai. El ma ia in brate si strânge.
-Promit! Deja imi promisese mie!ma asigura el.
Eu ii raspund la îmbrătisare si o lacrimă amenință sa imi încaseze ochiul drept. Pot simti ca si lui ii vine.
-Sofi?
-Da?
-Seara asta ramane intr-e noi!
-Sunt roagal de acord!
Si imediat ii dau voie lacrimi sa treacă de granițele ochiului meu drept si sa străbată obrazul spre liberate!Eu el de asemenea. La asta s-a referit când a spus ca ramane intr-e noi. Adica ca ne dăm voie unui altuia sa încălcat regula cu plânsul. Dar acum e de fericire cel putin.
După ceva timp ne despărțim din îmbrătisare. Dar in ultimul moment inainte sa ne desoartim din îmbrătisare ne soptim reciproc.
-Te iubesc!
Derek se uita la mine ca un tata la fiica sa.
-Ori cat de mare oi fi, tot micuta mea rămâi!ma asigura el.
-Oricât de mult m-am supărat pe tine, tu tot Derek al meu ramai!il asigur si eu.
-De cate ori?
-Aproape in fiecare zi de la "plecarea" ta!
-Si de plâns?
-O data, recunosc in sec. Tu?
-De mai multe!
Zâmbesc stins, iar el la fel. Ma liniștește prezența lui. Imi place! Ma simt in siguranta! Ma simt bine! Sunt bine! Si nu mint!
-Esti bine?il intreb.
-Normal!
-Minti?
-Pentru prima data, după ceva timp, nu!
Eu casc si ma întind nitel pisiceste.
-Hai sa mergem, iu...surioara!spune calm.
-"iu"?il intreb nesigură.
-Ce?
-Ce ai vrut sa zici?
-Nimic.
Imi dau ochii peste cap. Ne ridicăm si ma ia la bratul sau. Eu ii dau un pupic pe obraz. Iar el se uita curios la mine.
-Viitorul e plin de surprize! Nu sti niciodată ce se poate intampla! Dar un lucru e sigur! Orice s-ar intampla tu al meu ramai! Fie ca frate, fie ca altceva!ii spun si fac cu ochiul.
-La fel cum te stiam! O surpriza!spune amuzat.
Mergem la masina, el conduce si acum.
Ajungem acasa. Pot vedea ca si el e obosit. Mergem in casa in cea mai mare liniete. Nu vrem sa ii trezim! Ca ne vor lua la intrebari. E tarziu! Se apropie de răsărit. Ii fac semn lui Derek si isi da si el seama cat e ceasul. Se pare ca in sufragerie nu e nimeni. Urcam pe acoperis. Ne așezăm cuminți cu fata unde trebuie sa isi facă aparitia soarele. El ca o vedetă de cinema isi face asteptata prezenta. Dar tot apare. Soarele! Soarele! În sfarsit! Semnul care arata ca domnia lunii s-a încheiat! Ca lumina a castigat! Începutul unei noi zile! Imi sprijin capul pe umărul lui Derek. In linistea asta, ii pot auzi bătăile inimi. Nu spune niciunul nimica. Doar stam si admiram.
După ce se mai scurge timpul, iar soarele incepe sa urce triumfător pe cer, ne ridicăm si noi. In cea mai mare liniste coborîm. Mergem la etajul unde ne sunt camerele. Ma uit pe camera cheii daca e cineva in camera, Derek făcând la fel. Nu e nimeni. E bine. Mă întorc spre Derek. El da din gura ceva gen "E Bogdan!". Si arata spre camera. Ii fac semn sa vine la mine, si intrăm. Inchis usa si dascăl si noi fericiți ca putem dormi! Nu ne mai schimbam si trecem in pat. El se întinde, iar eu imi pun capul pe abdomenul sau, Amândoi adormind.


Da! Am venit! Si stiu ca e lung! Si plictisitor! Dar na! Capitolul era gata de acum 2 zile, dar...prima zi scrisesem cam 150 de cuvinte, iar a doua mi-s-a sters aseara din el! Era mai violent ce drcu?! Dar mi s-a sters si am zis "scris mai repede femeie! Ca vor ăstia sa postezi! Vrei sa mori de mana lor?". Si da, stiu ca nu ma condamnați(toti cel putin) ca nu postez, dar cred ca o sa mor de mana mea! E sa de enervant când nu pot sa postez! Sincer...mi-e un somn! La mine e 02:41! Noapte buna! Va pup!