Sora unui criminal

Ești dulce atunci când nu îți convine ceva

Sofi P.O.V.:
Mergând cu 160km/h tot bara la bara sunt cu el. Il vad pe Max privindu -ne cu amuzament. Hahaha! Ce e așa de amuzant? Da, am ieșit deja la egalitate cu el de câteva ori... Și odată m-a bătut. .. Nu a fost corect! Mi-a intrat soarele în ochii atunci! Trebuie sa îl înving. Trebuie! Încetinesc. Il îmi știe șmecheriile, dar acum sunt sigura ca va merge. Ajung fix în spatele lui. Știe ca voi încerca să îl depășesc, dar sigur nu știe pe ce parte. Sigur spune ca este 50% pentru fiecare parte. Ei...Eu zic ca acum este de 33, 3 %. Dau sa îl depășesc pe stânga, apoi la dreapta și iar la stânga. El îmi urmează cursul și așteptându -se sa mai încerc în a-l depăși continua cu mersul "în curbe". Ei... da' nu și-a dat seama ca eu voi trece drept. Se da atât de mult în părți încât am loc sa trec și sa îl depășesc. Un rânjet plin de mândrie îmi apare pe fata. Linia este aproape. Și ghiciți cine o trece prima?
-Sofi!anunta râzând Max.
-DAAA!tip din masina.
Ies dansând de fericire și cântând "am câștigat! Am câștigat! ". El iese plictisit. Se sprijină ușor de capota mașinii mele. Merg la el sa îmi iau premiul. Suntem fata în fata. Ne privim atent. Nasurile ni se ating și el... imi da un sărut simplu și dulce.
-Bravo, Sofi!mă felicita Denis. M-ai păcălit de data asta. Vedem următoarea.
-Esti dulce când nu îți convine ceva!il tachinez eu auzind plictiseala din glas.
-Și venind vorba, se baga Max, voi amândoi aveți facultate! Asa ca mișcați -va în casa sa va puneți pe învățat!
Denis și cu mine ne întoarcem automat atenția spre el. Părea chiar serios. Eh...Ce e drept urmează primul meu an la facultate... Și eu tot nu am idee unde sa merg.
-Glumesc, Denis, ne anunță. Da' cu tine, surioara, nu. Trebuie sa iti alegi o facultate.
-Oof. ..bine, bine! Domnule polițist, oftez un pic enervata, dar o iau spre casa.
Da. Ați auzit bine. Max a terminat facultatea. Nu plănuiește sa între în politie, din cate știu. A studiat și încă studiază criminalistica. Ce situație ironica. Dar dacă era polițist. .. Era cam ironic sa fie pus sa găsească vinovatul a unui caz comis de el, de mine sau de prietenii noștri. Imi suna foarte amuzant.
Intru în casa. Nu știu ce sa fac... Nu știu cum sa fac... oof... Denis a zis ca nu se baga, va fi doar decizia mea. Up. ..N-am zis cine e Denis încă? Denis este iubitul meu cam de un an... Mai țineți minte cum l-am întâlnit? La petrecerea lui Luca.. El este băiatul cu ochii ca de smarald de care m-am îndrăgostit pe loc, dar nu i-am putut spune pana cam acum un an... Știu! Știu! Nu mă caracterizează. Inacandu -mă în marea de gânduri sunt salvata de...
-Hei! Pari pierduta. Vrei sa vorbim?surade Derek.
-Hei. Mă bucur să te văd, schițez un zâmbet.
-Mergem?
-Sigur.
Derek parcă mă aștepta, ca de fiecare data. Acum, suntem cei mai buni prieteni. Are cheia de la casa mea cum și eu o am pe a lui... Nu e ceva neregula sa îl mai găsesc pe aici.
Ieșim relaxați. După cam doua minute de tăcere îi trimit un mesaj lui Denis "Sunt cu Derek". Rup tăcerea :
-Te-ai certat cu Athena?il intreb.
Athena, iubita lui, sora lui P.J. . Nu știu cum, unde sau de ce, dar s-a întâmplat. .. cei doi sunt împreună de câteva luni. Derek nu mi-a povestit nimic. Am observat ca e destul de fericit, asa ca n-am comentat și am decis ca îl voi lasă pe el sa vorbească când vrea.
-Nu. A ieșit cu o prietena de a ei, spune rece.
Se vede ca subiectul îl afectează. Il schimba repede.
-La ce iti era gândul? Facultatea?
-Da, oftez.
-Ce e așa greu?
-Tu cum ai ales-o pe a ta, viitor avocat?schițez un zâmbet.
-M-am gândit ca vreau sa ii apar pe cei nevinovați. ..
-Hei, Derek, îi atrage atenția privind posomorâta în pământ. Noi nu suntem oameni răi, nu? Nu am rănit pe nimeni nevinovat, corect?
Se opreste brusc pe loc. Sper ca nu l-a deranjat întrebarea. Mă gândeam la asta de mult timp. Imi amintește de matusa. Ea a murit nevinovată. Ei au ucis-o fără nici un motiv. Oare eu am făcut ceva greșit? Am ucis pe cineva nevinovat vreodată? Poate am greșit odată? Sau poate de mai multe ori?
-Sofi, ofteaza Derek. Nu, tu nu ai greșit cu nimic.
Spune și mă ia în brațe.
-Știi bine: toți ce intra în lumea umbrelor sunt responsabili cu propria persoana. Știu la ce te gândești. Oof...asculta! Eu dacă as muri, ai putea spune ca am fost nevinovat? Fiecare e pentru propria persoana. Dacă decizi sa mai aperi pe cineva, ei... Tu ai ales asta. Știi ca totul este doar un joc. Nimeni nu moare de fapt. Doar ieșim din joc.
Înțeleg tot ce spune. .. Și are dreptate. Dar nu știe ceva. Faptul ca acesta este un joc ca șahul, nu ca fata-ascundmselea. Regele? A murit. Acum regina conduce. Toți restul sunt doar pioni. Pot muri cu sutele, atâta timp cât eu nu mor jocul continua. Dar întrebarea este: exista oare un jucător?
-Nu te grăbi sau stresa cu facultatea, bine?zâmbește Derek. Hai, hai. Zâmbește. Unde e Sofi mea?surade el.
Zâmbesc slab.
-Oh! Hai ca fac cinste cu inghetata!rade, mă ciufulita nitel și pleca sa ia inghetata.
Nici nu an realizat : ne aflam în parc. Mmm... Nu știu ce am. Poate e din vina ca... Nu! În nici un caz. Totul e bine! Totul e bine.
Poate dacă mă mint suficient chiar va fi asa.
După câteva minte reapare Derek în peisaj. Totul e bine. Încep a zâmbi. Mâncam inghetata, ne plimbam prin parc, radem, vorbim. .. O zi perfecta.

MIAWWWWWW! CE MAI FACEȚI? ^^nu aveți idee ce bucuroasă sunt. Cum vi se pare? Mai bine ca anul trecut? A trecut mai bine de un an de când tot scriu la aceasta carte :)))) up pai... scuze de greșeli. .. sper ca va plăcut. .. Va pup. Noapte buna. La mine e 03:19 *Nup. M-am uitat sa zic *